Este un proces care se construiește zilnic, în moduri uneori invizibile.
În viața de zi cu zi, reziliența nu arată ca o forță spectaculoasă. Arată mai degrabă ca acea capacitate de a rămâne în contact cu tine, chiar și atunci când îți este greu.
Rezilienta este:
– să nu mă identific cu o stare „eu sunt slab”, „nu sunt in stare”, ” sunt praf”,…etc.
– îmi dau voie să simt, fără să mă destructurez.
– păstrez relația cu realitatea
Dintr-o perspectivă psihologică, reziliența înseamnă flexibilitate internă și relația cu realitatea.
Am capacitatea de a conține emoții, de a le procesa și de a merge mai departe fără a ma pierde.
Un mod foarte concret sa dezvolt rezilienta este să rămân în contact cu corpul meu și cu mediul.
De exemplu, sportul nu este doar despre disciplină sau performanță.
Este, în esență, o formă de reglare psihică.
Atunci când fac mișcare înveț să tolerez: disconfortul fără să renunț imediat, experimentez limitele corpului fără a le percepe ca am un eșec, mi-am format un sistem în care experimentez.
Relația cu mișcarea este forma cea mai ușoară să îmi dezvolt un sistem de rezilienta sustenabil.
La nivel profund înveț că , „pot să rămân cu mine, chiar și când nu este ușor.”
Reziliența se formează experimentând dificultatea, pornind de la fizic și mergând spre zonele profunde din psihic.
În final vreau să îți las o concluzie – să rămâi suficient de flexibil încât ceea ce trăiești să nu devină o identitate fixă, ci o experiență care poate fi integrată.
Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
