București ·

[ICAR] Asaltul împotriva patrimoniului industrial vechi bucureștean continuă și sub stare de urgență, în plină pandemie. Prima fabrică de avioane din București, de lângă intersecția Răzoare, e demolată pentru ridicarea unui business park. Sună familiar, nu? Hai să vedem evoluția ansamblui industrial de-a lungul timpului:

► ICAR. În 1932, inginerul Mihail Racoviță fondează la București Întreprinderea de Construcții Aeronautice Românești (ICAR), cu sediul pe str. Sergent Ion Nuțu, foarte aproape de Aerodromul Cotroceni, la marginea de atunci a orașului. Clădirea inițială, cu o arhitectură remarcabilă, era vizavi de parcelarea Lupească, proiect al Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine, practic module/case înșirate de-a lungul străzii. ICAR produce mai multe tipuri de avioane și planoare de concepție românească sau în licență. După ridicarea clădirii principale, mai apar o hală pentru montaj și ateliere de vopsitorie, tâmplărie și tinichigerie. În 1938, întreprinderea încheie o convenție cu Ministerul Aerului și Marinei și primește o comandă de un număr mare de avioane. Parte a susținerii efortului de pe front în al Doilea Război Mondial, ICAR se dezvoltă continuu până în 1944 (întoarcerea armelor la 23 August): crește numărul angajaților, se extind suprafețele de producție și se aduc utilaje moderne.

► VENTILATORUL. La 11 iunie 1948, Consiliul de Miniștri al tinerei Republici Populare Române (proclamată la 30 decembrie 1947) naționalizează principalele mijloace de producție. ICAR devine propretate de stat și continuă să funcționeze până în 1951, când secțiile de aviație sunt transferate, iar ansamblul devine Întreprinderea pentru Instalații de Ventilatoare Industriale. Ulterior, apar noi construcții pe lângă cele existente. Profilul postbelic al activității se menține în perioada comunistă și o vreme după Revoluția din 1989. Odată cu privatizările anilor ’90, întreprinderea se transformă în SC Compania de Ventilatoare SA, apoi Ventilatorul 1932 SA., deja aflată lângă intersecția Răzoare, în zona-tampon dintre cartierele Cotroceni și Drumul Taberei.

► EVOLUȚII. În haosul administrativ/urban din anii 2000 și 2010, ansamblul industrial ajunge în proprietatea Immofinanz, un colos imobiliar. One United Properties cumpără proprietatea delimitată de străzile Sergent Ion Nuțu, Nicolae Dobrin și Progresului (fostă Trafic Greu) în 2018 și obține, în 2019, autorizația de construire pentru prima fază a One Cotroceni Park, un business park cu suprafață brută închiriabilă de 80.000 metri pătrați ce prevede aproximativ 800 de apartamente, investiție de 130 milioane euro demarată în 2020. Primul pas: eliberarea terenului de 5,8 hectare, dispar toate construcțiile ICAR/Ventilatorul, inclusiv clădirea inițială, cea mai relevantă din punct de vedere istoric și arhitectural. Bucureștiul mai pierde o bucată de istorie, cu aprobarea autorităților.

„Marcăm (…) startul celui mai mare proiect de regenerare urbană din zona centrală a Bucureștiului (…)”, zice Mihai Păduroiu, CEO Office Division, One United Properties.

Cinismul e maxim, la fel pervertirea unor noțiuni. Regenerare urbană ar fi fost dacă se menținea clădirea inițială a ICAR, care prin conversie ar fi fost restaurată, refuncționalizată și integrată în noul ansamblu de clădiri. Parte din istoria Bucureștiului și a României (aici s-au produs avioane în al Doilea Război Mondial) ar fi fost prezervată și reîmprospătată, accesibilă unui public larg. Nici măcar n-a contat că există finanțări nerambursabile de milioane de euro pentru recalibrarea clădirilor industriale și tranformarea lor în hub-uri contemporane eco.

Cu dezvoltatori imobiliari lacomi după profitabilizarea fiecărui metru pătrat (contează terenul, nu clădirile preexistente) și cu autorități locale/centrale slabe, incompetente, dezinteresate și care nu lucrează în interesul cetățeanului, Bucureștiul e condamnat la ștergerea istoriei. Capitala anonimă, rodul lipsei de informare/educație a publicului general în domeniul conversiei patrimoniului industrial pentru integrarea în viața curentă a orașului. Aversiunea multora pentru spațiile industriale vechi, cultivată la nivel de percepție publică după 1989, a generat mentalitatea actuală, extrem de nefavorabilă clădirilor vechi. Felicitări dacă ai citit până aici, înseamnă că-ți pasă!

de Raiden

foto sus: anii ’30
foto centru: 2018
foto jos: 2020

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.