Vivaldi, concert pentru violoncel. Estimp, viitorul de lumină huruie pe acoperiş a reabilitare termică. Mă văd legănându-mă fericit într-o lume ideal bandajată cu termopan. Aproape că il Prete Rosso găseşte calea de a se potrivi cu sonata pentru flex şi burghiu a muncitorilor. Însă, la un moment dat, violoncelul se opreşte. Apare pe monitor un om politic şi îmi spune că şansa mea se cheamă “Europa”. Sunt convins: în aprilie, ne-au făcut şi parcare suspendată în faţa blocului. Vivaldi reîncepe, dar cineva i-a slăbit sonorul, acum pare mai îndepărtat. Sau poate că i-au zidit muzica în termopan, că izolează bine şi fonic.
(De Sebastian Grama)
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
