Dacă mă-ntrebați de celebrul nostru tîrg de Crăciun, sigur v-aș zice că-i strașnic – ceva cu adevărat folositor Bucureștiului, oraș atît de fără culoare acum.
Iureșul, buluceala, hărmălaia, puhoaiele de gură-cască, hoardele de turiști, bubuiala muzicii, fumul, aburul de vin fiert: ditai bucuria!
Ce dacă locul, în sine, e trist, rece – înconjurat de hardughii de ciment urît – oamenii, cumva, laolaltă, îl încălzesc.
Ce păcat că, odată cu creșterea tîrgului ăsta în fața Casei Republicii, s-a terminat cu mica tradiție a celuilalt – care ne obișnuise ani mulți și frumoși în fața Universității! Era așa plăcut să te dai jos din troleu direct în tîrg, să-l simți odată cu Centrul!
Din fericire, Bucureștiul – oraș lacom și vesel cum îl știm – face la tot pasul cîte ceva mic, dedicat Crăciunului. Ici, în curte, un market cu produse urîte, dar de design; colea, în hol, un altul, cu tristeți vegane; peste uliță, încă unul… și încă… și încă…
Intrarea-n tîrgurile astea, mai mici, îi pe bani: 10 sau 15 lei de căciulă; și nu prea merită, drept vă zic!
Unde-s vremurile alea cînd la Sala Dalles se ținea tîrgul acela de unde chiar puteai cumpăra, la o adică, un cadou?
Noroc că dădui și peste un tîrg mai de Doamne-ajută… în curtea Ministerului Agriculturii: cîrnați, slănină, brînză, cozonaci, miere, mere dulci – chiar plăcut.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.