Nu sîntem la prima promisiune de care nu ne ținem, dar măcar ne aducem aminte c-am promis; ne-oți mai păsui. Pavaturile bucureștene interbelice-s mici și cochete opere de artă.
M-am apucat să colecționez asemenea frumuseți; dar sînt atîtea…
Nu o dată, pașii peste ele ne trezesc și amintiri. Ori îs prilej de cine știe ce descoperiri istorice.
Și acum, cînd trec prin Pasagiul Victoria, mă-ncîntă modelul fără moarte de pe jos! Pe vremea cînd pregătisem materialul despre fabrica „Marmi” de pe Giurgiului, găsisem și o relatare despre deschiderea restaurantului din pasajul ăsta. N-aveam ce face cu ea și-am păstrat-o; nici acum nu găsesc cum s-o leg de articolul ăsta, dar e interesantă.
Dar azi ne ocupăm de un vestigiu contemporan de care uităm: mozaicul ăsta pe care – cu precădere la-nceput de ani ’90, cînd materialele-standard de azi nu apăruseră – îl foloseam la magazinașe, terase, dar și ici-colea la trotuarele vreunei case. Că la astea din urmă e păcătos tare pe vreme ploioasă și înghețată, e adevărat.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
