7 dimineața, autobuzul 137. Șoferul uită să oprească în stație la Romancierilor și ne poartă în zbor spre Frigocom. Panicată, lumea de lângă uși începe să strige din toți rărunchii: „Stație! Stație!” Într-un final, omul se trezește din visare și ne lasă în drum undeva la jumătatea distanței dintre stații. Nu tu scuze, nu tu nimic. Debarcăm înjurând și o ținem tot așa, întărâtându-ne unii pe alții, până ajungem înapoi la Romancierilor. Acolo ne pregăteam de o joncțiune ca la Plevna cu „mesele” indignate că au fost lăsate să mai aștepte în frig încă vreo 20 de minute, în ideea că, gata, o facem lată. Dar stupoare: dintre cele vreo 10-15 „mese” din stație, doar 2-3 observaseră incidentul, totuși fără să pară prea grăbiți. În schimb, marea majoritate era atât de ocupată să vizioneze clipuri pe telefon, încât nici nu remarcase că a trecut autobuzul. Pe scurt, așa s-a fâsâit un alt moment din istoria României care ar fi putut fi măreț.
Alina Pavelescu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
