Lovit cu copita de o inspirație(oarecum de moment, am luat-o pâș-pâș-pâș către Mega de la Eva. Inspirația privea nevoia(deloc presantă, dar care-mi bâzâia prin minte ca o muscă d-aia sâcâitoare, pe care n-o poți strivi ușor nici cu pliciul) de ascuțitoare. De creioane! Bine, am pix de 0,5, cred că și unul de 0,7, dar mi-am cumpărat creioane colorate! În ideea că mă apuc de desenat. Doar că nu am găsit nici până acum bloc de desen! Speram că se întâmplă și minunea asta la Mega. Nici vorbă! Am zis mersi că am găsit ascuțitoare!
Trist a fost spectacolul din fața magazinului. Practic, umilitor pentru oricine. Pe băncile din fața magazinului stăteau tineri, care mâncau ceva din casoletele alea de plastic, pe care eu le urăsc cu metodă, și beau care un Ciuco, vorba lui Badea, care o apă minerală. Chiar nu puteau deschide ăștia terasele? Că mai ușor impui acolo regulile, decât în picnicuri d-astea pe marginea trotuarelor. Iar amenințările care ne conduc nu rezolvă nimic!
În drum spre casă-nu am stat prea mult pe străzi, e o căldură nesănătoasă, apăsătoare-am mai văzut vreo două gelaterii deschise, cu cozi ordonate, dar la fel de umilitoare, dacă e să mă întrebați. Plus privirile îngrijorate ale angajaților, care se uitau lung după niște clienți care au cam uitat drumul spre ei.
Nu, n-a fost deloc veselie în relaxarea asta parțială de trei zile. Faptul că niște unii s-au dat aseară în stambă nu înseamnă nimic. Omul obișnuit, cu mintea la el, nu are cum să nu fie îngrijorat în legătură cu viitorul lui. Îngrijorarea se vede: în priviri, în atitudine, în gesturi. Așa că, despre ce drac de veselie vorbim?
de Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
