Câteva lucruri despre răspunsul ”statului” la criza sanitară. Încep prin a reitera poziția mea față de corpul medical și de reacția unora față de slăbiciunile pomenitului stat. Nu pot să acuz pe nimeni de lașitate, câtă vreme stau în casă, ca un laș. Bine, nu despre asta este vorba: eu am de ales, ei nu au. Dar împreună, noi și ei, ne lovim de aceeași problemă: lipsa mijloacelor de protecție. Da, și mie îmi este frică, acum, să ies din casă fără mască și fără mănuși, iar ăia de la farmacii, cu mască pe figură și cu mănuși, să-mi spună că nu au la vânzare.
Trecând la nivelul următor, acum plătim o decizie absolut ticăloasă, aceea de a împărți responsabilitatea administrării sistemului public de sănătate între administrația centrală și administrațiile locale. Suceava este consecința. La Suceava(dar nu doar acolo, și prin multe, prea multe județe) sistemul public de sănătate este feudă a baronilor locali, pentru că oferă acces nelimitat la bani publici. Atât! În rest, administrarea sistemului, sarcina administrațiilor locale, este un dezastru: corupție, nepotism, neprofesionalism, clientelism.
Ce am făcut, până la urmă, cu autonomia locală? Am obligat administrațiile județene să reproducă, în mic, structurile administrative de la nivel central. În cazul nostru, fiecare județ ar trebui să aibă un Minister al Sănătății, cu tot ce implică el, de la planificare la achiziții, și de la control la verificarea performanțelor sistemului. De unde atâția manageri specializați pe așa ceva? De unde atâta competență în domeniu?
Cu toate erorile și eșecurile ei în materie, singură Primăria Generală a Capitalei a reușit să-și construiască un astfel de ”minister al sănătății” local. Care și funcționează. Firea, oricâte aș avea să-i reproșez, și Cel de Sus știe cât e de lungă lista reproșurilor mele! s-a mișcat bine. Are o echipă bună în spate, și medicală, și de comunicare. Are viziunea ansamblului, a luat decizii relativ corecte și coerente. Dacă nu ar fi lupta ineptă între administrația centrală(indiferent de culoarea ei politică) și administrați actuală a Capitalei, lucrurile ar merge mai bine. Pentru toți, mai ales pentru cetățeni, că ei trebuie mulțumiți, nu haitele de profitori de criză.
Ce ne lipsește acum, în criză? Capacitatea de a genera idei și proiecte, și, boală la fel de veche, capacitatea administrativă. Lipsă de autonomie decizională, frica de asumarea răspunderii, capacitatea de a construi alternative, de a duce la capăt proiecte. Lipsa de dialog între instituții. Căutarea de vinovați, în loc de căutarea soluțiilor. Lipsa de transparență. Indolența. Durerea în cur de toți și de toate! Nepăsarea! Suntem perfect echipați pentru eșec!
Și ne întrebăm de ce alții reușesc, și noi eșuăm. Păi, răspunsul îl avem în fotografia de mai jos, făcută în Coreea de Sud. Au avut o problemă, au rezolvat-o simplu și rapid: așa reușesc să testeze în masă. Noi căutăm motive pentru a justifica de ce nu testăm. Uitați-vă bine la cabina de mai jos. Cam cât credeți că-i trebuie unei fabrici de ferestre termopan s-o proiecteze și s-o fabrice în serie? Vă spun eu: proiectarea nu mai mult de o oră! Reglarea mașinilor de tăiat, găurit, iar vreo oră. Hai, c-o fi mai greu de făcut inelele de etanșare, pe care sunt atașate mănușile. În 24 de ore poți începe producția de serie! Dar cine să se gândească la așa ceva? Cine să ceară fabricarea lor? Principala grijă a decidenților este cum s-o discrediteze pe Firea și să împiedice testarea bucureștenilor. Pentru că, nu-i așa, noi suntem români!
de Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.