Puțină lume chiar a băgat de seamă că, de un an încoace, transportul public preorășensesc (acuma-i zice „regional”) a revenit la viață!

Dacă acum 15 ani – cînd s-a desființat – mișunau înspre Ilfov aproape 70 de trasee ale Regiei de Transport de-atunci, azi avem în funcțiune deja vreo 60 – și, de bine, de rău, cam toate legăturile desființate au fost refăcute; ba chiar, în sfîrșit, s-au creat cîteva legături noi, inelare.

Astea-s vești bune: era o nevoie uriașă ca oamenii din Ilfov să ajungă cu ușurință atît în Capitală, cît și-n localitățile din preajma lor; mobilitatea înseamnă șanse, oportunități, înseamnă civilizație și chiar dacă autobuzele astea nu circulă într-atît de des precum ne-ar place… ele există.

Liniile preorășenești au început să fie îndesite imediat după 1991-92, cînd au primit și indicativele de traseu cu „4” în față. Pînă atunci, liniile ce ieșeau din București duceau în localitățile mai importante apropiate: mai degrabă, rolul lor era să servească unele dintre marile unități de producție construite în afara Capitalei.

Să nu uităm că, pînă-n anii ’80, a funcționat mulțumitor și rețeaua de autobuze ale I.R.T.A. (popularele „rate”), asigurînd legături interesante între localitățile unde se oprea rețeaua I.T.B. și cele mai îndepărtate.

Aș zice că prima linie cu adevărat „preorășenească” a fost 250, înființată acum 40 de ani între Piața Scînteii și Balotești; ulterior a fost numită 350 și 450.

În fine! După Revoluție lucrurile se schimbă-n bine: chiar în foarte bine. În cîțiva ani se înființează mai bine de 30 de trasee, spre localități din ce în ce mai îndepărtate. Cererea era mare: oamenii, în sfîrșit, puteau munci unde voiau și elevii ilfoveni puteau să frecventeze fără opreliști școlile și liceele bucureștene.

Cine mai ține minte autobuzele preorășenești de-atunci! Fiecare avea taxatoare, care se plimba prin autobuz, strîngînd banii de bilete-n borsetă.

Spre-nceputul anilor 2000, rețeaua preorășenească devenise ideală: după cum am spus, cam 70 de linii; pe multe dintre ele confortul, civilizația și mai ales cadența fiind comparabile cu cele a liniilor bune din oraș. Încă neivindu-se ambuteiajele, nu rareori ori îți „puteai potrivi ceasul” după autobuzul din comună.

Din păcate în urmă cu 15 ani rețeaua s-a distrus, Ilfovul rămînînd prizonierul transportatorilor cu dube. Dubele funcționează și azi – Ilfovul e într-adevăr uriaș – dar de anul trecut avem iar transport public normal.

De data asta, nu numai S.T.B. efectuează transportul. Aproape o treime din liniile ilfovene sînt asigurate de alți operatori: dintre ei, partea leului o are societate de transport din Voluntari care, cu vreo 100 de autobuze, are mai bine de 15 linii, cîteva ajungînd adînc în oraș, la Bucur Obor – treabă destul de serioasă. Cardurile S.T.B. pot fi folosite și-n autobuzele astea.

… nu-s multe lucrurile bune-n domeniul transportului public – știți! – dar premisele dezvoltării ilfovene-s îmbucurătoare.

de The Hungry Mole

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.