scris de Ando

Ne aflăm la staţia S.T.B. „Piaţa Charles de Gaulle”, cea de pe sensul spre piaţă. Șase trasee de autobuz, pe direcţii diferite, asta înseamnă lume multă, în special la orele de vârf, mai ales că aici se face şi transbordarea de la şi la staţia de metrou Aviatorilor.

De circa 10 ani de zile, dacă nu mai mult, aici s-a săpat groapa de fundaţie pentru proiectul imobiliar „Neocity III”. Şi tot groapă este şi în zilele noastre, devenită o cloacă năpădită de vegetaţie!

In acest timp, singura schimbare majoră avea să fie înlocuirea treptată a tradiţionalului şi mizerabilului gard din panouri metalice cu tot felul de chioşcuri, în principal axate pe patiserie, cafea, răcoritoare, adică lucruri trebuincioase călătorului care poposeşte în această zonă de tranzit. Deci, privaţii au sesizat oportunitatea şi au făcut un lucru bun atât pentru ei, dar şi pentru mulţi din cei care aşteptau autobuzul.

O mică paranteză: ciudat, zilele trecute, toate aceste chioşcuri erau închise!? Se pregăteşte oare ceva ? Eu, unul, nu am reuşit să aflu.

 

Revenim ca să vedem însă cam cum este „tratată” această staţie de toţi cei care ar trebui, nu-i aşa, să conlucreze la bunul mers al lucrurilor pentru cetăţean (primăriile, S.T.B., A.D.P. etc).

In zona respectivă, Calea Dorobanţi are doar două benzi pe sens. In orele de vârf, traficul este, hai să zicem, cu indulgenţă… greoi. Deci timpul de aşteptare pentru ca autobuzul dorit să ajungă în staţie este, aici, mult mai mare decât normal. Deseori, autobuzele ajung în zona staţiei unul după altul şi deschid, deja, uşile.

Călătorul este obligat, astfel, să alerge spre autobuzul vizat, pentru că de cele mai multe ori, pentru a prinde „verdele” de la semaforul din piaţă, mulţi şoferi nu mai fac şi oprirea „clasică”, în dreptul stâlpului cu plăcuţa STB. Dar, nu asta ar fi marea problemă ci obstcolele care stau în calea călătorului grăbit. Unul din ele este chiar chioşcul de cartele şi abonamente al S.T.B., amplasat cum nu se poate mai prost, parcă înadins gândit să îngusteze trotuarul.

Am făcut, mai demult, o sesizare la fostul R.A.T.B. în care propuneam reamplasarea chioşcului undeva, pe colţul dinspre piaţă, unde nu împiedică circulaţia pietonală… Nicio reacţie!

Tot pe trotuarul staţiei, se află montate şi două „module”, din acelea tipizate, cu acoperiş şi pereţi-port reclamă pe laterale.

Total inutile, ele mai mult încurcă du-te-vino-ul la care este obligat călătorul în drumul său spre uşile autobuzului. Din motivele expuse până acum, e clar că aici trebuia eliberat complet trotuarul şi realizat un gen atipic de copertină, de mari dimensiuni care să ofere adăpost real câtor mai mulţi călători aflaţi în aşteptare. Din păcate, asta e prea mult pentru nivelul de gândire birocratică şi anchilozată al edililor urbei.

Dacă reconfigurarea staţiei este ceva de domeniul SF, oare ce demersuri complicate trebuie făcute ca să dispară groapa asta de pe trotuar, inestetică şi, mai ales, periculoasă, în care, lesne, te poţi accidenta?

Să revenim un pic la groapa cea mare.

Din motive (fie ele: juridice, financiare, administrative etc.) care pe mine, ca simplu cetăţean, nu mă interesează, o bucată din teritoriul oraşului zace mutilată, de ani de zile. Şi, din păcate, nu este singurul caz. In mod normal, la nivelul administraţiei oraşului rezolvarea unor astfel de situaţii ar trebui să constituie o preocupare constantă. Există, deja, o lege pentru exproprierea pentru cauze de utilitate publică. Administraţiile oraşelor noastre (în mod cert, Bucureştiul nu e singurul unde găsim genul ăsta de situaţii) ar trebui să se preocupe şi să intervină energic pentru eventuale modificări la legea respectivă în aşa fel încât, dacă după o anumită perioadă de la eliberarea autorizaţiei de construcţie (de exemplu, 10 ani), nu s-a făcut nimic sau lucrările sunt abandonate, respectiva proprietate să fie expropriată şi valorificată într-un fel. Să ne gândim, de exemplu, că în locul gropii despre care vorbim, printr-o astfel de expropriere s-ar construi acolo o parcare multietajată?

de The Hungry Mole