Gura de aer a Rahovei e parcul Sebastian: alt loc cu umbră, copaci, iarbă, alei nu este. Mic, plin cu oameni, dar mereu plăcut; verde, apropiat de toți care-l străbat și trec pe lîngă el.
Pînă acum.
Căci, odată cu renovarea nenorocită și inutilă de dinaintea alegerilor locale, întreg parcul s-a transformat din spațiu public, deschis… în staul; în țarc, așa cum fiecărui „gospodar” mărginit îi place.



Garduri… garduri… și, în spatele lor, alte garduri!
Să se intre pe la „intrare”, nene! Să nu mai alerge nici un copil pe iarbă!

Și să se joace cum zice primăria: nu să se simtă bine, nu să se simtă liber – ci, la adăpostul pretextului „siguranței”, să crească după gratii.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.