În plin centru al Capitalei, pe Bulevardul Ion Câmpineanu, la doi pași de Sala Palatului, se află un artefact urban ce vorbește despre tacticile de supraviețuire arhitecturală din timpul regimului Ceaușescu. Este vorba despre un imobil interbelic care, deși condamnat la demolare, a fost salvat printr-o „scamatorie” de urbanism.
Conform arhivelor și mărturiilor, în anii ’60, când s-a decis alinierea și modernizarea Pieței Palatului (actuala Piață a Revoluției), blocul cu o arhitectură distinctivă interbelică nu se încadra în viziunea rigidă a epocii socialiste.
În loc să îl demoleze complet, arhitecții au decis să-l camufleze. Au construit o fațadă falsă, de tip perdea, în stilul sobru, stalinist, care să ascundă clădirea originală de privirile dinspre bulevard. Această „mască” este, în esență, doar o interfață cu câteva coloane de balcoane, în spatele căreia se află corpul principal al blocului vechi, păstrându-și arhitectura interbelică originală.
Acest bloc funcționează ca o capsulă a timpului, o dovadă a modului în care unele structuri istorice au fost conservate prin disimulare, evitând distrugerea totală sub presiunea sistematizării comuniste.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
