Exemplu tipic de distrugere a patrimoniului industrial vechi bucureștean: asta e ruina unui pavilion din cadrul Chimopar, pe b-dul Theodor Pallady, spre ieșirea înspre Autostrada Soarelui.

Construcția din poză face parte din ansamblul inițial inaugurat în 1895-1896 sub numele Fabrica de Publeri a Armatei, unde se produceau substanțe chimice speciale. Cuprindea spații de producție și stocare a prafului de pușcă și a munițiilor, de exemplu. Ansamblul industrial cunoscut și ca Pulberăria Dudești a devenit în secolul 20 Întreprinderea Chimică Dudești, numită așa după zona în care se afla: comuna Dudești-Cioplea, actual cartier Balta Albă. În 1991 întreprinderea s-a transformat în SC Chimopar SA cu activități în cercetarea tehnologică și producerea de îngrășăminte chimice. Statul era acționar majoritar, dar în 1999 societatea a fost privatizată complet și Jafco Holding România a devenit proprietar.

În a doua parte a anilor 2000 complexul industrial, care fusese îmbogățit cu clădiri în perioada comunistă, a intrat în paragină, activitatea s-a redus considerabil. Anii 2010 au marcat dispariția unor corpuri de clădire prin prăbușire sau demolare, iar în prezent pe terenul vast ocupat pe vremuri de Pulberărie sunt niște cochilii/coji de clădiri, mult moloz și multă mizerie. Încă un colos industrial bucureștean pus la pământ sub stindardul „dezvoltării imobiliare”. Societatea de consum își spune cuvântul, chiar în coasta Chimopar e un mare magazin de materiale de bricolaj și oamenii trec nepăsători pe lângă clădirile în ruină. Probabil că la un moment dat terenul Pulberăriei va fi curățat total și va apărea acolo ceva nou.

În timp ce în alte țări patrimoniul industrial e reabilitat, refuncționalizat și supus unor conversii inteligente dacă nu mai poate menține funcțiunea inițială (de la producție se mută pe industrii creative, sfera cultural-educațională etc.), la noi se demolează într-o veselie clădiri valoroase și se șterge istoria industriei Bucureștiului, una puternică odată.

de Raiden