Compania Națională de Investiții (CNI) a anunțat că Guvernul a aprobat restaurarea palatului Universității din București.
E o veste foarte bună, așteptată. Restaurare = aducerea cât mai aproape de aspectul inițial, folosind, pe cât posibil, materiale ca în vremea construirii clădirii. Comunicatul CNI: „Lucrările vor viza consolidarea, restaurarea învelitorii și a șarpantei, restaurarea fațadelor (inclusiv a tâmplariei exterioare), modificări funcționale și restaurarea finisajelor interioare, iluminat arhitectural fațade, reabilitarea instalațiilor, degajarea curții interioare, conservarea și punerea în valoare a vestigiilor arheologice din curtea interioară prin amenajarea unui spațiu muzeal, amenajări exterioare.”
Deci, refacerea acoperișului, a fațadelor (cu tot cu ornamente) și a tâmplăriei ferestrelor (nu înlocuirea cu rame PVC). „Modificări funcționale” trebuie explicitat, e prea vag. Curtea interioară e acum asfaltată și servește drept parcare. Mașinile n-au ce căuta acolo, trebuie amenajat spațiu verde, de relaxare și puse în valoare vestigiile arheologice, unele fundații ale clădirii de dinainte, precursoarea Universității, Academia Domnească „Sf. Sava”.
Universitatea a fost bombardată în primăvara lui 1944 de americani și 2/3 din corpul central (Academia inițială finalizată în anii 1870 și extinsă în anii 1910-1920 spre rond, str. Academiei și str. Edgar Quinet cu crearea curții interioare) au dispărut timp de peste două decenii. Abia la începutul anilor ’70 partea lipsă din corpul central a fost reconstruită, însă în formă supraetajată și simplificată. În mod normal, ar trebui refăcute basorelieful frontonului (inițial realizat de sculptorul Karl Storck), acvila princiară de deasupra și cei doi grifoni din laterale, similari cu cei de la Ateneu. Cel mai probabil nu se va reveni la forma corpului central de dinaintea supraetajării post-Primul Război Mondial.
Valoarea estimată a lucrărilor e de 445,88 milioane lei, iar durata estimată de realizare este de 60 de luni. Estimările autorităților nu sunt în general cele mai bune și proiectele ajung să coste mai mult (acte adiționale etc.), iar lucrările să stagneze sau să se-ntindă mult de tot.
Ar fi inacceptabil să nu dispară cotețul sinistru din termopane care stă moț pe clădirea Universității.
Ar fi nesimțirea maximă să continue asaltul asupra fațadelor prin acoperirea lor periodică cu mesh-uri și bannere de către conducerea Universității sau de către diverși sponsori.
Am făcut două comparații relevante. Stânga: anii ’20 vs. 1944, se văd basorelieful frontonului și supraetajarea nefinalizată până la al Doilea Război Mondial a corpului central. Dreapta: începutul anilor ’70 vs. mijlocul anilor ’70, când au fost refăcute cele 2/3 din corpul central avariate în război și demolate după.
de Raiden
foto 1944, 1971: WIlly Pragher
foto anii ’70: Bucureștiul în imagini
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
