O duminică de martie plină de soare și de promisiunea bucuriei. Promisiune transformată din vis în realitate, cel puțin pentru mine, datorită unei întâmplări scenice cu totul deosebite. În cartierul Giulești, în clădirea fostului Teatru…Giulești, ființează de ani buni o instituție care a transformat înțelesul pe care îl are sintagma “spectacol pentru copii”. Îndepărtându-se de acele montări vetuste și de abordările artistice infantile, Opera Comică pentru Copii a crescut și a înflorit precum un crin regal, pornind de la un boboc de instituție și ajungând de ceva timp la maturizare artistică și spectacologică absolut unică în peisajul teatral românesc. Sub oblăduirea managerului general Felicia Filip – această doamnă a artei românești care se dovedește a fi și un lider instituțional inspirat – și cu concursul unor echipe artistice, administrative și logistice talentate și pasionate, sala din Giulești a devenit căminul multor cântăreți, dansatori, actori și instrumentiști valoroși, atât români și străini, în același timp fiind și rampa de lansare a viitorilor spectatori. Pentru că ceea ce face Opera Comică este să ofere locul unde cei mici, ghidați de părinți, bunici, de familie în general, pot face primii pași în domeniul artelor spectacolului. Mai mult, nenumăratele evenimente conexe, ateliere, happening-uri educative din curtea și din celelalte spații adiacente ale instituției, oferă o paletă foarte largă pusă la dispoziția copiilor intru formarea lor personală intelectuală.
Revenind la dimensiunea artistică, fiecare spectacol al Operei Comice pentru Copii abundă în culoare, pasiunea celor de pe scenă, în profesionalism și seriozitate, dar și în bucuria interpreților și a echipelor artistice de a-și pune talentul în slujba celui mai pretențios și adevărat public existent – copiii. Cristian Mihăilescu, unul dintre cei mai prolifici, talentați și inspirați regizori de operă români este cel care încântă spectatorii Operei Comice de fiecare dată prin ingeniozitatea montărilor sale din care transpare de fiecare dată iubirea față de cei mici, laolaltă cu dedicarea față de scenă și de lumea aceasta minunată a spectacolului muzical. După o adaptare strălucitoare și inventivă a “Elixirului Dragostei” (care a fost, de altfel, atât de apreciată încât a fost nominalizată în 2024 la Premul UNITER pentru cel mai bun spectacol pentru copii), iată ca 2025 le oferă celor mici și mari șansa de a se bucura de un spectacol semnat de Cristian Mihăilescu. De această dată este vorba de o operă compusă special pentru copii – “Hänsel și Gretel”, de Engelbert Humperdinck. O scriitură muzicală care frizează genialitatea, cu puternice și clare influențe wagneriene, dar și din Carl Maria Von Weber (partitura are momente parcă descinse din “Oberon” și “Der Freischütz”), îmbinând, în același timp, dramatismul cu lirismul și cu pagini fermecătoare din folclorul german, opera lui Humperdinck este, probabil, cea mai cunoscută compoziție de gen din întreaga istorie a muzicii. Desigur, fiind o reprezentație dedicată în mod special celor mici, a fost nevoie de o prescurtare și adaptare a partiturii originale, de o aducere în contemporan, de o alternanță între cuvântul vorbit și versul cântat.
Ceea ce a rezultat este o variantă echilibrată între teatru și operă, incluzând și momente de dans și balet clasic – cu alte cuvinte o montare cel puțin la fel de strălucită și strălucitoare precum mă așteptam, precum ne-a obișnuit deja maestrul Cristian Mihăilescu. Întotdeauna am apreciat în viziunile sale scenice originalitatea și aspectul inovator pe care știe să le strecoare subtil, menținând totodată clasicitatea lucrărilor pe care reușește să le readucă la viață și să le mențină proaspete și departe de prăfuiala si muzealismul ce riscă să devoreze genul operei. De la acea Traviata cu actul al treilea petrecut în imaginația muribundei până la Falstaff-ul în care scenografia ingenioasă se umfla și dezumfla cu ajutorul unei scenotehnici inovatoare, ajungând până la excelenta adaptare a Elixirului Dragostei de la Opera Comică, toate spectacolele maestrului Mihăilescu văzute de mine au adus acel element de noutate pe care îl caut în domeniul operei. Iată că și în cazul premierei de față de la OCC, regizorul a găsit uimitoare si foarte moderne metode de expresie scenică pentru a respune povestea celor doi copii și a aventurilor lor din pădurea vrăjitoarei veșnic înfometate. Lucrând îndeaproape cu la fel de inventivul scenograf Adrian Damian, Cristian Mihăilescu a dezvăluit spectatorilor entuziaști și fascinați o lume desprinsă direct din basmul fraților Grimm, aducând totodată elemente foarte actuale, precum ar fi stilul de dans al copiilor, influențat de rap și hip-hop (în coregrafia bine conturată și gândită de Ionuț Picincu), precum și însuși decorul. Casa familiei este deosebit de frumos construită, urmând ideea de “căsuță în copac”, în timp ce tot restul scenografiei este realizată ca o adevărată operă de artă vizuală video – animații pe panouri speciale care se mișcă aproape continuu, creând iluzia călătoriei copiilor prin pădure, dar construind astfel și casa de turtă dulce a vrăjitoarei, cuptorul acesteia și reprezentând zborul ei pe mătură. O tehnică de scenă foarte des folosită în teatrele din occident, dar văzută prima dată pe o scenă românească a reprezentat-o tocmai utilizarea acestor panouri video, ale căror creații vizuale deosebite au fost realizate de Alexandru Petroșanu. S-a alăturat în demersul creării atmosferei de basm de pe scenă și Mircea Mitroi, creatorul lighting design-ului deosebit. În acord cu viziunea regizorală și cu cea a decorurilor s-a aliniat și cea a costumelor, realizate impecabil (ca de obicei) de Iolanda Mutu. O explozie de culori, de modele și croieli, de simbolism exprimat vizual în așa fel încât fiecare personaj să fie recognoscibil. În plus, am admirat în mod deosebit conceptul costumului Vrăjitoarei care a utilizat o demi-mască, sugerând parcă desprinderea personajului din vechile spectacole de commedia dell’arte (o evidențiere a faptului că personajul este unul malefic-comic, o îndulcire de fapt a acestei figuri de-a dreptul horror a unei femei bătrâne care torturează și se hrănește cu copii).
Distribuția pe care am urmărit-o la matineul din 9 martie a fost format atât din foarte tineri interpreți, cât și din soliști experimentați care deja au un palmares impresionant de roluri la Opera Comică. Am fost fermecat de vocea suavă, caldă, de acutele clare și cristaline ale sopranei lirice din rolul lui Gretel, Iulia Miulescu. Fiind la început de drum în domeniul operei, am apreciat, pe lângă tehnica vocală deosebită și naturalețea cu care a dat glas părților vorbite ale rolului, dezvoltând personajul ca o adevărată actriță. Alături de ea a strălucit mezzo-soprana Alexandra Dumitrache. O la fel de tânără solistă, pe Alexandra am remarcat-o deja cu câtva timp în urmă, în examenul clasei ei de la Universitatea Națională de Muzică, în rolul Irinei din actul 1 din “Belisario” de Donizetti. Am apreciat și acum, ca și atunci, naturalețea jocului scenic îmbinată de minune cu o voce puternică, cu inflexiuni dulci și catifelate, cu un registru mediu și grav impresionant. Alexandra Dumitrache a dat naștere unui Hänsel plin de viață, de capricii copilărești, întruchipând aspectul jucăuș prin prisma bucuriei jocului scenic. Personajul negativ-comic, vrăjitoarea turtei dulci (pe numele ei, Rosine Leckermaul sau, în traducere, Rosina Dulcebot) a fost interpretat cu virtuozitatea-i vocală și actoricească binecunoscută de Miruna Dascălu, una dintre tinerele soprane pe care le-am urmărit încă din anii ei de facultate și care a avut o dezvoltare artistică teribilă. Și iată, sub bagheta regizorală a lui Cristian Mihăilescu, a desăvârșit un rol de compoziție exemplar, din toate punctele de vedere. Pe lângă plăcerea interpretării actoricești care a fost transpusă în fiecare gest, în fiecare pas de dans frenetic, Miruna Dascălu a dovedit și un foarte bun control vocal în această partitură deloc facilă, mai ales pentru un glas tânăr care este, totuși, atât de maturizat, cu o impostație susținută și cu o sonoritate plină în toate registrele. Rolul Mamei i-a revenit Ralucăi Oprea, unul dintre numele deja cunoscute ale Operei Comice care deja s-a afirmat drept o actriță deosebită, precum și o solistă vocală cu abilități deosebite. Glasul său deosebit, etalând forță și delicatețe, totodată, a fost foarte potrivit pentru acest personaj care trebuie să dea dovadă de fermitate, dar și de duioșie. Pereche i-a fost Bogdan Podlovschi, în rolul Tatălui. Fiind singurul solist masculin al spectacolului, s-a evidențiat cu atât mai mult prin vocea caldă cu care a dat glas cântecului de joc al Tatălui, dar și prin aspectul ludic cu care a creionat figura vrăjitoarei în narațiunea cântată din prima parte. Bianca Vlad a întregit distribuția prin prezența sa în dublu rol – Piticul Murgilă și Zâna Zorilor. S-a evidențiat prin glasul său cristalin ca un clopoțel, extrem de potrivit în ambele partituri, dovedind și delicatețe în abordarea actoricească a rolurilor.
Câțiva membri ai baletului Operei Comice s-au reunit spre a da viață insectelor din pădure care le apar în vis celor doi copii rătăciți. Dansul insectelor în coregrafia lui Ionuț Picincu a îmbinat elemente de balet clasic cu figuri din rap și hip hop, figuri reluate de mai multe ori pe parcursul spectacolului, inclusiv în finalul în care toate personajele își dau mâna într-un dans general de bucurie. Corul de copii format din membrii școlii operei School of Musical și condus de Teodora Jaworski, s-a prezentat, ca de obicei, la un nivel interpretativ înalt adăugând un strop în plus de candoare și inocență. Orchestra, deși de dimensiuni reduse, a avut, sub bagheta maestrului Gheorghe Iliuță, o sonoritate închegată și unitară, susținând soliștii pe parcursul spectacolului și oferind o panoramă sonoră deosebită, evocând imagini de basm.
În mod cert, “Hänsel și Gretel” este unul dintre spectacolele pentru copii ale anului în tabloul teatral bucureștean și românesc actual. Prin viziunea originală de mare valoare a maestrului Cristian Mihăilescu, prin scenografia semnată de Adrian Damian și Iolanda Mutu, prin tehnica de scenă impresionantă (Opera Comică este una din puținele instituții din țară care chiar au investit mult pentru a crește calitatea tehnică a spectacolelor), prin talentul și pasiunea indiscutabile ale echipei artistice, acest spectacol se alătură panopliei de titluri valoroase și educative ale instituției conduse exemplar de Felicia Filip.
Următoarele reprezentații au loc în datele de 14, 15, 16, 21, 22 și 23 martie la Opera Comică pentru Copii. Biletele pot fi procurate de pe site-ul Bilete.ro.
Articol de Tudor-Costin Sicomaș
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
