Ce face… o refacere? De ce sînt clădiri care au ieșit bine, după ce au trecut printr-o reabiliare chiar zdravănă? De ce ne plac, chiar dacă nu respectă specificul inițial, chiar dacă au primit adaosuri nearmonioase?
E greu de deslușit.
Ține de stil, de har, de migala lucrăturii, de calitatea materialelor… și, mai ales, de alegerea unora care se păstrează bine, cu trecerea vremii.
Și, desigur, de felu-n care le găsim îngrijite.
Ne bucurăm de o mînă de exemple, culese de ici-colea. O plimbare prin Cotroceni ne prilejuiește reîntîlnirea cu o casă cu mult albastru, luminoasă, veselă, îmbogățită de puzderia de flori.
… tot pe aproape, o vilă ce rămîne o referință pentru renovarea simplă, fără mari farafastîcuri.
Mai jos oleacă, o casă refăcută strident în trecut, dar îmblînzită de curînd și adusă la o înfățișare mai acceptabilă.
Lîngă 11 Iunie, o proprietate renovată corect – asta simțindu-se după cum rezistă.
Ajungînd pe lîngă Sfîntul Ștefan, o clădire de colț care – deși pare că nu respectă mare lucru din ce-o fi fost odată – ne bucură privirea mereu.
Peste drum de ea, o alta la care – ce șansă! – găsim gîndul bun de-a valorifica acele detalii care, îndeobște, se pierd la orice renovare.
… și nu plecăm departe fără să ne clătim ochii cu căsuța asta care – nu știu cum! – are un așa echilibru între păstrat și refăcut, cum rar am văzut.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
