scris de Ando
Recunosc, până în toamna anului trecut, nu m-am prins. Mă obişnuisem, de peste 10 ani, cu priveliştea acestei clădiri, mărginită pe ambele părţi de terenuri virane năpădite de oţetari şi părea că această stare va dura mult şi bine.
Iata însă că, în octombrie anul trecut, acele terenuri au fost defrişate, iar casa a rămas stingheră între acele garduri de tablă. Era primul pas.
Abia atunci, mi-a căzut fisa, m-am „ridicat” cu google maps şi am văzut cam despre ce suprafaţă de teren era vorba acolo.
Soarta clădirii în discuţie îmi era, deja, evidentă, dar n-am vrut să cobesc la acel moment. Timpul însă, nu iartă şi zilele trecute, clădirea a trecut în… memoria oraşului.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
