Trec peste populismele politicianiste, care trebuie să facă mărturie de credință cauzei bicicliștilor bucureșteni, populisme mereu mai tembele. Să vorbim cât se poate de serios: este bicicleta(cu sora ei mai mică și mai trendy, trotineta) o alternativă serioasă pentru a rezolva problemele transportului în Capitală? Că, dacă mă uit în mulțimile alea furioase de corporatiști, tineri și vânjoși, numai buni de dat la pedale, care se calcă în picioare pe peroanele și prin vagoanele metroului, la dus/venit de la slujbă, n-aș zice că sunt prea mulți amatori de biciclit, doar pentru că a zis nu știu cine că așa este în Olanda.

Nu știu cum se face dar, una după alta, firmele care închiriază biciclete prin orașele europene, tot în iluzia asta, a alternativei la autoturism, și la transportul în comun auto, dau faliment. Modelul economic nu este viabil. Cu toate astea, la noi, biciclistul este zeu! Pentru el se fac investiții aiurea, care generează și mai multe probleme transportului, public și privat, și generează și mai multă poluare, din cauza duratei mărite de stat în trafic.

Credeți că vom avea o dezbatere serioasă pe subiectul ăsta? Cine s-o facă? Niște politicieni lași, față în față cu o super-minoritate gălăgioasă de secuviniști, care nu vede nimic dincolo de coarnele bicicletei?

Sigur, bicicleta are drept de existență în oraș. Iar acolo unde se poate, unde este rațional, să facem și piste pentru bicicliști. După un studiu serios de trafic, nu după fanteziile unora sau altora. Până la urmă, până nu reușim să facem transportul în comun accesibil pentru toți, în condiții decente, nu rezolvăm nimic. Cu sau fără bicicletă.

de Constantin Gheorghe