Civilizaţie publică – în cărămidă (I)
de Ando și HM
Cine nu s-a plimbat prin Oraș și – atras de zona Armenească și găsindu-se pe strada Corbeni – nu s-a oprit să-și facă poze și să caște gura la încîntătorul imobil maur? Cine nu și-a ținut răsuflarea pe Calea Victoriei – la intersecția cu Eforie – admirînd minunatele jocuri și împletituri decorative ale blocului de pe colț? Cine – rătăcind prin dosurile Oborului – nu s-a dat un pas în spate măcar odată, încercînd să cuprindă cu vederea silueta halei? Și cine – dînd roată parcului Carol – nu s-a gîndit cît ar merita vechea uzină electrică să fie readusă la viață?
Ce-au toate clădirile astea-n comun, de ce ne atrag așa mult, de ce le privim cu atîta căldură? Să fie, oare, și cărămida-n care-s îmbrăcate? Ba bine că nu.
Ce-ar fi, deci, să pornim la drum după bătrîna cărămidă? Aparentă, decorativă – cum o fi; ceea ce contează e că înfrumusețează atît de mult orașul nostru!
Hai să-i dăm industriei partea leului, fiindcă cu cît îs mai vechi, mai ascunse și mai uitate de timp, cu atît mai misterioase ne apar clădirile istorice care-au făcut orașul ăsta puternic. Nenorocita moară lui Assan, amărîtele Antrepozite – cu strașnicul lor gard -, disprețuita fabrică Wolff de la Filaret, complexul CET Grozăvești, clădirile ce fac parte din fosta platformă 23 August, halele Fabricii de chibrituri, turnul de apă din Drumul Taberei – plus atîtea și atîtea fabrici și făbricuțe pe care azi ne pregătim, firește, să le pierdem și să le devalorizăm; și să nu uităm de rămășițele feroviare ale orașului nostru.
Fără a avea cum să le documentăm fotografic, să pomenim și de sumedenia de clădiri diverse – pavilioane și centrale termice mai ales – pe care le mai întîlnim prin marile curți ale spitalelor vechi bucureștene.
Dar, oare, clădirile publice nu-s la fel de minunate? Uau! – îți zici – privind aproape necunoscutul abator de pe Splai… Muzeul Țăranului… castelul „lui Țepeș”, școale și licee – fostul Seminar central, Politehnica – sau chiar ignoratele localuri P.T.T.R.!
… și cum să uiți de biserici? Cît de frumos arată, toate, indiferent de cum îți faci cruce-n ele!
Și mai apoi, puzderie de clădiri minunate, bine-cunoscute: școala franceză, vila „englezească” Minovici, plus atîtea și atîtea conace și… aproape palate!
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
