28 C
București
duminică, iulie 21, 2024

Cîteva plimbări mici.

Revizităm locuri prin care n-am mai trecut de ceva vreme. Cum s-au schimbat… și dacă s-au schimbat, încercăm să ne dumirim acuma.

Pe lîngă Calea Călărașilor, pe mîna dreaptă.

Cum te duci în sus, brr! Decăderea se simte-n continuare. Case dărăpănate, părăsite – mai ales în zona Căuzașilor – și prea puțină intervenție a Primăriei Sectorului 3, chiar dacă ici-colea s-au mai refăcut trotuare. Nenorocitele plăcuțe stradale vișinii au ruginit cumplit deja.

Pe lîngă Calea Călărașilor, pe mîna stîngă.

Da, rămîne o încîntare zona străzilor Popa Rusu, Burghelea, Sfîntul Ștefan. Pare o veste bună sistematizarea traficului auto plănuită de Primăria Sectorului 2, întrucît prea mult s-a alergat pe-aici, în toate sensurile, căutînd evitarea traficului nenorocit de pe Calea Călărașilor. Cum te apropii de strada Traian, se schimbă calimera: casele-s mai neîngrijite. Hala Traian e-o zonă neatractivă.

Între Traian, Agricultori și Matei Basarab.

… frumoase străzi: multe-s largi, cu scuaruri, părculețe și răspîntii generoase. Senzația, însă, e că pătrunzi într-o zonă lăsată la urmă. I-o veni rîndul, zicem.

Între Ferdinand și Matei Basarab. 

Nici aici nu se simte implicarea primăriei, deși parcă-parcă atmosfera e mai „spălată” ca-n anii trecuți. Bulevardul Pache – tăind zona-n două – rămîne egal cu sine însuși: agreabil, umbros vara, ușor de luat.

Între Ferdinand și Moșilor.

O veritabilă surpriză e sistematizarea operată de Primăria Sectorului 2! Străzile au fost refăcute, trotuarele eliberate, intersecțiile îmblînzite: alt oraș, nu altceva! Ferdinand – ca arteră – rămîne lipsit de viață.

Între Moșilor și Polonă.

De-acord, nu-i o bucată mică… și nici măcar una otova. Un plus pentru Mihai Eminescu – strada poate fi parcursă confortabil de către pieton, trotuarele fiind apărate cu stîlpișori. În interior – știți – aceleași senzații; unele cvartale cochete, încîntătoare și altele încă decăzute, urîte, sărăcăcioase.

Pe Splai, după Timpuri Noi.

Aici, o mînă de străzi uitate de vreme, vremuri dar și de curioși. Lăsate-n lumea lor, cum s-ar zice, își pierd din dulceața de margine de oraș. Se construiește mult: chiar prea mult și mai ales prea urît. Splaiul, cu copaci bătrîni iertați de amenajarea Dîmboviței, parcă nici nu-i al Bucureștiului: cu ceva minte și strădanie, ar putea deveni o promenadă grozavă.

Prin Regie.

Unele străzi par mici bulevarde… altele zici că-s dintr-un orășel plictisitor. Aerul dulce, de buzunar citadin, se păstrează și azi.

de The Hungry Mole

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie