Printre atîtea cutume pe care Societatea de transport se-ncăpățînează să le păstreze, uite că nu s-a putut strecura și culoarea mijloacelor de transport în comun.
Cît de reușită fusese combinația de roșu și cu alb de odinioară!
Au venit însă anii ’80, cei cu sărăcie cumplită; și ne pomeneam cu fel de fel de culori care de care mai urîte – galben-muștar, gri-maroniu – după cum se găsea vopsea. După Revoluție, măcar, am reușit să avem pentru cîțiva ani o imagine destul de unitară a parcului – pe alb, cu o bază gri și o dungă galbenă.
Știai, naiba, cum arată!
Din păcate, importurile din anii 2000 au început să strice orice „design”. Autobuzele și troleele aduse au fost albe. După aia… turcoaz. Și, mai recent, verzi; acel verde care sugerează „ecologism” dar pe care-l întîlnim, prostește, la mai toate flotele modernizate din orașele noastre (mai puțin, desigur, la Cluj și Timișoara, unde movul e socotit eleganța desăvîrșită).
Tipic pentru capacitatea noastră redusă de a crea lucruri frumoase, bag-sama că dorim transportului bucureștean culoarea verde. Așa vin și tramvaiele noi; și la fel se modernizează și droaștele de trolee și tramvaie ce se tîrîie încă pe străzile Capitalei.
Uitați-vă și voi: verde – și încă un verde urît, fără nici un pic de veselie, de strălucire – și… și suprema găselniță cu care „specialiștii” noștri în designul auto ne-au împovărat viața de 50 de ani: cîte o dungă neagră… de efect! Ca la Dacia-1310, căreia dacă nu-i lipeai și-un bandou n-avea nici un chichirez.
N-au, ăștia, bani – că le-ar pune și folie fumurie pe geamuri…
În fine; e doar o dovadă-n plus că nu ne pricepem; că nu ni se pare că merită să ne ocupăm mai mult despre imaginea celei mai importante felii din viața noastră urbană.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
