Înainte de Crăciun s-a întîmplat o nenorocire: un autocar s-a înfipt în poarta de gabarit de dinaintea Pasajului Unirii; a murit un om.
„S-a întîmplat” – nu e de ajuns să zici asta: omul cu minte vrea să înțeleagă de ce; de ce s-a întîmplat.
Sînt cauze directe, de netăgăduit. Șoferul nu trebuia s-o ia pe acolo; semnalizarea pericolului reprezentat de înălțimea joasă a pasajului e proastă.
Și mai e o cauză, nu directă – dar cu adevărat înspăimîntătoare.
Lucrurile astea se întîmplă fiindcă administrația orașului a fost scăpată din mînă cu o seninătate prostească.
Neștiința, nepăsarea și neputința Primăriei Capitalei din ultimul deceniu a dus la creșterea puterii primăriilor de sector.
NU: primăriile de sector nu trebuie să construiască nimic.
Nici bulevarde, nici poduri, nici pasaje; infrastructura Bucureștiului e numai și numai treaba Bucureștiului.
Plătim acum, cu chin și sînge, ușurința cu care ne-am bucurat că „uite, ăștia sînt în stare să facă”.
NU: adevărul e că nu-s în stare să facă; că nu trebuie lăsați ei să facă.
Am dat briciul la-ndemîna maimuței.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
