Ah, chioșcul de ziare!
Ultima rămășiță a presei care s-a dus, ultimul loc de întîlnire al bătrînilor din cartier… aici, fiecare client mai puțin nu e o veste proastă, ci una tragică.
Da, chioșcurile-s tot mai rare, uitate pe cîte-un colț de stradă, lîngă o stație de autobuz; ele însele operate de vînzători tot mai bătrîni – se împuținează și ele natural.
Ziare de sport nu mai sînt de mult; de politică se vorbește toată ziua la televizor; moșul șade pe TikTok, ce treabă mai are aici, la chioșc?
… poate bunica; doar ea ce mai cumpără „Asul”, integrame, sudoku și ziarul de vineri, cel cu programul tv. Și poate-o jucărie pentru nepoțel – că și jucării se vînd la ziare.
Chioșcul e ultima instituție informală de modă veche a comunității.
Cînd vă mai iese unu-n cale poate vă opriți să luați ceva – orice – nu-l ocoliți.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
