Sărbătorirea Centenarului în mod mimetic-papagalicește de către autoritățile din România a aruncat România într-o vâltoare a prezentului ce se datorează lipsei de viziune administrativă.

Centenarul a servit drept travestire pentru interese politice și economice umbrind o sărbătoare ce se dorea a fi pentru românii de pretutindeni. Românii au sărbătorit o iluzie festivistă și prăfuită.

Această formă de pervertire a aruncat România într-o confuzie și mai mare. Acum dilema de fond din partea elitei locale și naționale rămâne dacă Centenarul se poate continua și în 2019.

La nivel administrativ lucrurile vor stagna din lipsa unei viziuni coerente. Oare cât din acest Centenar a fost pentru a defini liniile directoare de acțiune din partea guvernului și a autorităților publice locale? La nivel de infrastructură vom avea aceleași probleme, în special în zona rurală unde multe scoli se închid din lipsa elevilor sau din lipsa unui transport unitar eficient pentru copii. Educație fără transport nu se poate.

La nivel social, lucrurile încremenesc în aceeași iluzie de festival continuu. Ce reprezintă pentru elevii din anul 2019 Centenarul României? Un răspuns la această întrebarea ne-ar putea lămuri eficiența statului român în ansamblul său de a construi o constiință în acest sens.

La nivel cultural, pe hârtie, proiectele dedicate Centenarului uimesc prin diversitate și eforescența lor timpurie și târzie, dar nu reusesc să convingă opinia publică de autenticitatea lor.

Centenarul României a fost mai mult un trend popular pentru accelerația bugetelor locale și naționale. Ce au înțeles tinerii, elevii și studenții din această manifestare de energii politice și forțe financiare? Fug tinerii de travestirea Centenarului?

Constiința Centenarului- o confuzie între iluzie și ideal.