Cînd e vorba de produsele de patiserie și brutărie… cît mai puțin, cît mai puține.
Nu-s multe alea la care chiar merge să presari mac, susan și alte semințe!
Merge la covrigi, merge la batoane… hai, la cîte-o chiflă-acolo.
Dar nu la orice și, mai ales, nu oricît!
Să luăm covrigul – amărîtul ăla de covrig „brașovean” pe care, oricum, nu-l mai găsim la vînzare nicăieri conform rețetarului știut. Pe el se pune mac – un pic de mac – și ceva sare; sarea fiind dintr-aia mai grunjoasă. Azi se obișnuiește ca sarea să fie tot mai puțină – e nesănătoasă, nu-i așa? – și să fie doar enervantul mac, ăla de care nu ai cum să scapi dintre dinți!
Covrigii cu susan și semințe au ajuns, în schimb, să fie mai reușiți – comparați cu produsul de bază, tradițional.
Pe baton se poate pune un pic de mac; la fel și pe unele chifle. La fel, cuvîntul care nu se-nțelege e „un pic”.
Nu e nevoie – chiar nu e! – de astfel de adaosuri pe pateuri, merdenele și alte produse de patiserie.
Obiceiul deja împămîntenit de a le orna cu semințe vine doar de la ușurința vînzătorilor de-a identifica produsele aflate la vînzare. Să zicem că pateul cu brînză n-are nimic deasupra și cel cu ciuperci are niște semințe – imediat le deosebesc!
Dar noi, clienții – consumatorii – ne scobim în dinți și scuipăm aiurea fel de fel de boabe.
Halal!
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
