38.4 C
București
luni, iulie 15, 2024

Ce poate merge prost la restaurant.

Pînă la urmă, ieși undeva – la restaurant – și ca să mănînci, și ca să petreci timpul, și ca să te simți bine; nu merge atunci cînd una din chestiile astea nu se-ntîmplă cum se cuvine!

Așadar, contează uneori mai mult decît mîncarea în sine felu-n care te simți acolo.

Și felu-n care ești servit strică o mîncare bună ori compensează un meniu nefericit.

De curînd, ca exemplu, ne-am nimerit pe la ceasurile prînzului la cunoscutul „Alt Shift”. Poate-i un loc unde se mănîncă bine, dar asta anume n-avem de unde să știm: fiindcă n-am apucat să mîncăm. „Alt Shift” a reușit să bifeze toate detaliile care spurcă experiența clientului.

Știți? de cele mai multe ori nu te-apuci să cauți chițibușurile, dar cînd stai 40 de minute să vină cineva – oricine! – să-ți ia comanda, păi ai tot timpul să le vezi!

Pe chelneri nu-i conducea nimeni; fiecare părea că-i în lumea lui; restaurantul era sat fără cîini.

* * *

Și pot zice că uitatul ăsta de client se-ntîmplă cînd restaurantele depersonalizeză serviciul.

Începe de la lipsa meniului la masă și înlocuirea lui cu un cod pe care, după ce-l scanezi, ți-l deschide pe telefon. Nu știu: dacă ne plîngem că „stăm pe telefon” prea mult cînd ieșim, hai să nu încurajăm asta în plus!

Bașca, nu înțeleg de ce meniul ăsta care apare pe telefon nu poate fi mai elegant, mai generos: dacă nu plătești bani să-l tipărești, umple-l cu poze, cu text explicativ – nu-l lăsa doar o listă banală!

Uitatul pe meniu rămîne una din părțile frumoase și tradiționale ale mersului la restaurant: ce păcat, să ratezi șansa să-ți lauzi bunătățile.

Și ce păcat cînd chelnerii nu știu să recomande, chiar în locurile unde meniul este standardizat.

O altă chestie pe care n-o reușesc restaurantele noastre: să dea meniuri tuturor celor de la masă, și mai ales celor mici. Chiar dacă n-or ști să citească, tot bunghesc unde scrie „pizza” și-n plus se simt tratați la egalitate cu ceilați.

Vedeți? Cel care-ți calcă pragul trebuie înțeles și trebuie servit: sigur, fără să-l slugărești, căci n-a spus nimeni asta. Dar fiecare client are așteptări: într-un fel îl iei pe cei care-au ieșit la un pahar de vorbă, altfel pe cei care-s la o întîlnire, altfel pe cei care se grăbesc în pauza de prînz, altfel pe cei care s-au întîlnit la o ocazie, altfel pe cei care-s în familie: îți pliezi abordarea.

Chiar și oaspetele cel mai înțelegător – care a venit ca un partener în experiența luării mesei – se transformă numaidecît atunci cînd vede că e tratat ca un client gata să facă probleme, care se consideră îndreptățit să-i fie suflat și-n cur.

Nu cred că ne ducem într-o direcție bună, ajungînd să alegem unele restaurante-n funcție de chimia pe care-o avem cu serviciul lor.

* * *

… bun, și ca să-ncheiem cumva povestea cu bine, firește că ne-am luat picioarele la spinare din „Alt Shift”; am regăsit confortul știut la mai modestul „Il Cantuccio”, acolo unde, oricît de rar am ajunge, mereu parcă sîntem de-ai casii.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

de The Hungry Mole

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie