De curând am fost nevoită să stau în spital cu o anemie și o pneumonie de toată frumusețea. Și am fost surprinsă să văd că mai sunt și locuri unde oamenii sunt tratați ca Oameni de către Oameni. Scriu cu literă mare tocmai pentru a sublinia calitatea. Evident că ”nu există padure fără uscăciuni”, dar chiar și așa, majoritatea decide.
Mama, care mi-a fost alături, avea tot timpul bănuți marunți la ea și mi-a lăsat și mie în ideea de a fi pregătită de eventualitatea necesității unei ”atenții”. Doar că eu nu pot să dau. Mi-e ușor să o fac la taxi sau la orice altă cumpărătură, să rotunjesc un pic suma. Dar așa, oarecum pe ascuns, să strecor bani în buzunarul cuiva, este total împotriva principiilor mele.
Și vedeam cum alte paciente o făceau. Și deseori beneficiau de o atenție mai altfel. Infirmierele imediat schimbau lenjeria de pat, curățau mai cu zel dulăpiorul persoanei respective sau se ofereau de la sine să cumpere ceva ce poate aveau pacientele nevoie.
Despre medici, însă, cel puțin în acest spital, am auzit că nu primesc spagă. Nu știu câți o fac din principiu și câți de frica de a nu fi un flagrant, dar nimeni nu primea bani. Doar ”atenții”. Frumos, în punguță. Sau flori pentru doamne. Iar cu ideea unui buchet de flori în semn de mulțumire, mai sunt de acord.
Ce faci când toată lumea dă și tu nu vrei să dai că este împotriva principiilor tale? Păi nu dai, pur și simplu. Rogi frumos, spui mulțumesc și îți adaptezi așteptările. Pentru că asta este, încă, România. Și nu doar în România încă funcționează corupția prin ”șpagă”. Lumea zice că și prin alte părți. Doar că nu în felul acesta, așa, pe față. Iar dacă aveți altă idee, venită din experiența proprie, o ascult cu drag!
Da, salariile în România sunt mici. Toți am vrea încă ceva pe lângă salariu. Și îmi amintesc că în tinerețe, când lucram ca asistentă medicală (vreo opt ani am făcut și asta), mă bucura o mică atenție. Așa că le înțeleg pe cele care lucreză în sistemul de sănătate. Doar că problema sau rezolvarea ei nu este la ele, ci la noi. Pentru că dacă noi nu am mai da, poate că acest ”obicei” se va pierde.
Și mai mult, adevărata rezolvare eficientă și de lungă durată a acestui aspect este în mâna celor care conduc România. Pentru că doar ei pot decide niște salarii decente. Deși nici asta nu este o eradicare totală a șpăgii. Că așa e omul: din ce are, din atât vrea și mai mult. Unii, nu toți.
Deznodământul și morala din experiența mea cu spitalul? Mi-a fost bine și nu am simțit că n-am beneficiat de serviciile medicale adecvate stării mele. O fi contat, oare, în asta și faptul că am precizat (infirmierelor, asistentelor, medicilor) că am fost și eu în sistemul medical?
de Loredana Vladareanu
|
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
