România este țara europeană în care a crescut cel mai mult, în ultimul an, proporția persoanelor care nu își permit să își încălzească locuințele în mod corespunzător. Aproape 12% din populație se confruntă cu această problemă. Reducerea consumului poate micșora factura, dar temperaturile scăzute din casă, menținute perioade îndelungate, pot afecta sănătatea, în special în cazul copiilor, vârstnicilor și persoanelor cu boli cronice.
O cameră încălzită doar câteva ore pe zi, un calorifer oprit peste noapte sau o temperatură menținută cât mai jos pentru a reduce cheltuielile. Sunt soluții la care pot recurge cei care încearcă să țină facturile sub control în sezonul rece.
Problema apare atunci când economia nu mai înseamnă doar reducerea consumului inutil, ci renunțarea la o temperatură confortabilă și sigură în propria locuință.
Cele mai recente date statistice europene arată că 11,9% dintre români nu și-au permis să își încălzească adecvat locuințele în 2025, față de 10,8% în anul precedent.
Creșterea de 1,1 puncte procentuale a fost cea mai mare înregistrată în Uniunea Europeană.
Evoluția este cu atât mai îngrijorătoare cu cât, la nivel european, tendința a fost inversă. Proporția persoanelor aflate în această situație a scăzut de la 9,2% la 8,8%.
Indicatorul măsoară dificultatea de a asigura o temperatură adecvată în locuință, nu temperatura efectiv înregistrată în casele oamenilor.
Ce se întâmplă când temperatura din locuință scade sub 18 grade
Frigul din casă nu înseamnă doar disconfort. Expunerea prelungită la temperaturi scăzute poate agrava unele afecțiuni respiratorii și cardiovasculare, iar riscurile sunt mai mari pentru persoanele vulnerabile.
Recomandările internaționale privind sănătatea locuințelor indică 18 grade Celsius drept o temperatură minimă de referință pentru populația generală, în sezonul rece.
Nu este o limită sub care apar automat probleme medicale. Riscurile depind de durata expunerii, starea de sănătate, vârstă și condițiile din locuință. Pentru copii, persoane în vârstă și bolnavi cronici, poate fi necesară o temperatură mai ridicată.
Într-o încăpere rece, organismul depune un efort suplimentar pentru a-și menține temperatura. Vasele de sânge se contractă, iar tensiunea arterială poate crește. Pentru persoanele care suferă deja de boli de inimă, această reacție poate reprezenta un risc suplimentar.
Aerul rece poate accentua și simptomele unor afecțiuni pulmonare, precum astmul sau bronhopneumopatia obstructivă cronică.
La acestea se adaugă efectele condițiilor improprii din locuință. Încăperile insuficient încălzite, cu pereți reci și ventilație necorespunzătoare, pot favoriza acumularea umezelii și apariția mucegaiului. Expunerea la mucegai este asociată cu alergii și probleme respiratorii.
Apartamentele vechi pierd căldura mai repede
În București, problema încălzirii nu poate fi separată de starea clădirilor.
În apartamentele cu pereți exteriori neizolați, ferestre neetanșe sau instalații vechi, menținerea unei temperaturi constante poate necesita un consum mai mare de energie.
Există și diferențe importante între locuințele din același bloc. Un apartament situat la ultimul etaj, sub un acoperiș insuficient izolat, poate pierde mai multă căldură decât unul înconjurat de alte apartamente încălzite.
La fel, o cameră aflată pe colțul clădirii poate avea un necesar de încălzire mai mare decât una cu un singur perete exterior.
În aceste condiții, reducerea temperaturii nu rezolvă problema pierderilor de căldură. Scade consumul, dar poate accentua disconfortul și riscurile asociate frigului.
Pentru gospodăriile cu venituri reduse, reabilitarea termică sau înlocuirea ferestrelor poate fi o investiție greu de suportat, chiar dacă ar aduce economii pe termen lung.
Cum poate fi redusă factura fără a ține locuința în frig
Nu orice economie la încălzire presupune scăderea temperaturii până la un nivel inconfortabil.
Etanșarea ferestrelor, eliminarea curenților de aer, reglarea corectă a termostatului și folosirea eficientă a sistemelor de încălzire pot reduce consumul.
Caloriferele nu ar trebui acoperite cu mobilier sau perdele groase care împiedică distribuirea căldurii în încăpere. În același timp, aerisirea rămâne necesară pentru eliminarea umidității, inclusiv în timpul iernii.
Un termometru de cameră poate fi util pentru verificarea temperaturii reale. Senzația de frig sau de căldură nu indică întotdeauna cu precizie câte grade sunt în locuință.
În cazul persoanelor care petrec mult timp acasă, în special al vârstnicilor și al celor cu afecțiuni cronice, menținerea unei temperaturi adecvate este cu atât mai importantă.
Există însă o limită a economiilor pe care le poate face o familie fără să își afecteze condițiile de locuire. În casele slab izolate, cu venituri insuficiente pentru plata încălzirii, problema nu mai poate fi rezolvată doar printr-o utilizare mai atentă a caloriferelor.
Datele europene arată că România se îndepărtează de tendința de îmbunătățire înregistrată în majoritatea statelor membre.
În această situație, discuția despre costul căldurii nu se mai reduce la cât plătește o familie în fiecare lună. Contează și temperatura la care trăiește pentru a putea plăti acea factură.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
