[PIAȚA VICTORIEI] Cadrul ăsta din 1953 arată Piața Victoriei, pozată din turnul Muzeului Lenin-Stalin (ulterior Muzeul de Istorie al Partidului Comunist Român, azi Muzeul Țăranului Român) în perioada de imediat după al Doilea Război Mondial și surprinde 5 mari artere care se intersectează aici. Le luăm pe rând:
Prim-plan jos e șoseaua Kiseleff, apoi la stânga, șoseaua Generalissimul Stalin (fostă Jianu, actual bulevard al Aviatorilor). În unghiul format de cele două se găsea Monumentul Ostașului/Soldatului Sovietic (după 1960, redenumit Monumentul Eliberării), inaugurat în 1946, mutat la Rondul I pe Kiseleff prin 1980, apoi la cimitirul sovietic de pe șoseaua Pipera după 1990. La data pozei, piața păstra amenajarea interbelică din anii ’30, cu mici adăugiri. Începutul anilor ’50 a adus niște elemente de amenajare urbană noi: stâlpi de iluminat cu baza de piatră, în stil realist-socialist (stalinist). Am discutat despre ei aici, azi sunt înlocuiți de niște stâlpi jenanți din timpul administrației Oprescu la Primăria București .
Tot la început de anii ’50, intersecția din Piața Victoriei a devenit sens giratoriu, mașinile ocolind cercul marcat în mijloc.
În plan median-stânga, Palatul Victoria, pe atunci Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române (RPR), Guvernul României în prezent. Edificiul în stil rațional monumental (fascist) început în anii ’30 trebuia să fie Minister de Externe. A fost bombardat în 1944, în al Doilea Război Mondial și reparat/finalizat după. În prezent, Palatul Victoria, monument istoric, e mascat de vegetație haotică lăsată să crească pe esplanada închisă cu garduri după mineriadele din 1990. Nimănui nu-i pasă să refacă spațiul ăsta bucureștean istoric și să-l potențeze la adevărata valoare. Uneori, autoritățile acoperă clădirea cu un mesh gigantic. Esplanada Palatului Victoria trebuie deschisă pietonilor ca grădină publică.
În dreapta Palatului Victoria, continuăm în ordine cu bulevardul Ilie Pintilie (fost șoseaua Bonaparte, actual bulevard Iancu de Hunedoara), bulevardul Ana Ipătescu (fost și actual bulevard Lascăr Catargiu) și, în dreapta, Calea Victoriei. Frontul de clădiri de la 1900 din capetele acestor artere a dispărut la bombardamente în 1944 și a fost refăcut abia în anii ’80, când sistematizarea ceaușistă a Pieței Victoriei a placat latura sudică cu blocuri-monolit masive pe fiecare colț.
Piața Victoriei, fostă barieră a Mogoșoaiei, arăta diferit în perioada antebelică.
Turnul Muzeului Țăranului trebuie deschis vizitatorilor, pentru a putea admira Piața Victoriei de sus. E revoltător că s-au cheltuit o groază de bani publici pentru consolidarea și restaurarea muzeului, dar turnul rămâne inaccesibil într-o Europă în care orașele oferă turiștilor perspective de la înălțime, din vârful multor clădiri.
Cum ți se pare Piața Victoriei în prezent? Ar trebui pusă în valoare mai mult ca un cartier al muzeelor, ca loc cu istorie bogată, sau sfera protestatară care o definește de câțiva ani e suficientă?
de Raiden
foto: arhiva Agerpres
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
