Capitala înăsprește regulile pentru automobilele parcate neregulamentar. Dincolo de tarife și sancțiuni, întrebarea este dacă măsurile vor reuși să schimbe ceva în viața de zi cu zi a orașului.
În București, parcarea pe trotuar a devenit atât de obișnuită încât, în multe locuri, pietonul este cel care trebuie să se adapteze. Ocolește mașinile, coboară pe carosabil sau caută un culoar suficient de larg pentru a trece. Pentru un adult, poate fi doar un inconvenient. Pentru cineva cu un cărucior de copil, un scaun rulant sau dificultăți de deplasare, lucrurile sunt mult mai complicate.
Noile reguli privind ridicarea automobilelor parcate neregulamentar readuc în discuție o problemă pe care Bucureștiul o cunoaște de zeci de ani: ocuparea spațiului public și dificultatea administrației de a impune reguli elementare de conviețuire urbană.
Consiliul General a aprobat, la sfârșitul lunii septembrie, un sistem unitar de intervenție, cu atribuții împărțite între municipalitate și primăriile de sector. Tarifele sunt aceleași în întreaga Capitală, iar operațiunile vor fi coordonate printr-un registru comun. Pentru un autoturism obișnuit, ridicarea, transportul și depozitarea pentru prima zi însumează 1.000 de lei, separat de eventuala amendă contravențională.
Suma este suficient de mare pentru a-i determina pe unii șoferi să fie mai atenți unde parchează. Dar eficiența unei asemenea măsuri nu depinde numai de costul sancțiunii, ci și de probabilitatea ca aceasta să fie aplicată.
Bucureștiul nu duce lipsă de reguli privind staționarea automobilelor. Problema a fost, de multe ori, aplicarea lor inegală. Pe unele străzi se intervine, pe altele parcarea neregulamentară continuă să fie tolerată. În anumite cartiere, trotuarele au ajuns să funcționeze ca parcări neoficiale, iar situația este acceptată ca parte a peisajului.
Există, desigur, și problema reală a lipsei locurilor de parcare. Multe cartiere au fost construite într-o perioadă în care numărul automobilelor era incomparabil mai mic. Între timp, orașul s-a motorizat, fără ca infrastructura să țină întotdeauna pasul. Nu orice șofer care caută seara un loc de parcare are la dispoziție o alternativă convenabilă.
Dar lipsa parcărilor nu poate transforma automat trotuarul în spațiu destinat automobilelor. Și nici nu poate justifica blocarea accesului într-o clădire, a unei treceri de pietoni sau a unei intersecții.
Aici apare adevărata dificultate pentru administrație. Ridicarea mașinilor poate elibera punctual o stradă, dar nu rezolvă singură problema parcării în București. Este nevoie de o politică mai coerentă, care să stabilească unde se poate parca, în ce condiții, cât costă și ce alternative există pentru locuitorii zonelor aglomerate.
Mai este însă o întrebare: ce se întâmplă cu spațiul eliberat?
Dacă o mașină ridicată de pe trotuar este înlocuită a doua zi de alta, efectul asupra orașului rămâne limitat. În schimb, acolo unde intervențiile sunt constante și însoțite de amenajări care împiedică parcarea abuzivă, pietonii pot recâștiga efectiv spațiul care le aparține.
Pentru București, succesul noilor reguli nu ar trebui măsurat numai în numărul automobilelor ridicate sau în valoarea sumelor încasate. Mai important ar fi câte trotuare devin din nou practicabile, câte intersecții sunt eliberate și câte străzi pot fi parcurse în siguranță.
Un oraș nu devine mai bine organizat pentru că aplică sancțiuni mai scumpe, ci pentru că regulile sale ajung să fie respectate.
Iar în București, adevărata schimbare se va vedea nu în parcările unde sunt duse mașinile ridicate, ci pe trotuarele pe care oamenii vor putea, în sfârșit, să meargă fără să le ocolească.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
