Bucureștiul ne dezvăluie un imens potențial ascuns în fiecare bucată ce-l compune. Am ales să discutăm, să explorăm acest București al imaginarului nostru cu Andrei Bîrsan.

Recomandările sale pentru un București-Centenar au tendința să pară un pamflet, însă din păcate sunt prețioase pentru realitatea noastră stringentă într-o atmosferă de Centenar.

Este Bucureștiul un loc potrivit pentru identitatea noastră sau e mai mult un spațiu util pentru nevoile noastre de zi cu zi?

Să-ți spun drept nici nu știu care este identitatea noastră, nu cred că avem una. Ce mă bucură este că Bucureștiul încă este America României, foarte mulți tineri buni vin și rămân aici, aducând cu ei cultura de acasă, obiceiurile și bunul simț al provinciei, sunt tineri de care orașul are nevoie, tineri care vor ca Bucureștiul să fie o capitală europeană a unei Românii moderne, nu habotnice și antieuropene. Da, Bucureștiul este un spațiu predominant util, dar este ACASĂ, și această casă este formată din bucățele din fiecare dintre noi, cu bune și cu rele, cu speranțe, eșecuri sau împliniri.

Cum ar fi fost bine să arate un Centenar pentru București?

Țara este în sărbătoare, dar ce sărbătorim? Ce am făcut cu România în acești ani? Am făcut-o mai frumoasă, mai bogată, mai înțeleaptă sau ne-am bătut joc de ea și a îmbătrânit în rele?

Această întrebare îmi aduce aminte de școala generală, din anii ’70 când ne puneau să ne imaginăm anul 2000. Făceam desene cu mașini zburătoare și blocuri futuriste, cam așa visam, acum aș desena un oraș verde cu multe biciclete și cât mai puțin beton, vise taică! Avem o urbe prăfuită, aglomerată și plină de zaiafeturi dedicate centenarului.

Ideal Bucureștiul la Centenar – oraș dedicat locuitorilor lui, perfect funcțional și aflat în vârful piramidei lui Maslow. Cam așa:

  1. nevoile fiziologice îndeplinite (apă curentă, transport, curățenie, străzi pietruite, învățământ, sănătate … nici una îndeplinită la nivel european de secol XXI) în loc să cumpărăm cât mai mult spațiu verde retrocedat, să facem spitale, transport …. repunem borduri și dăm bani la biserici).
  2. siguranță și securitate personală (Bucureștiul este un oraș sigur din punct de vedere al criminalității, dar nu și pentru manifestarea democrației, minerii din 90 au fost înlocuiți de jandarmii centenarului, te călăresc, bat mai bine, ba chiar dau și cu gaze)
  3. nevoi sociale și de apartenență, dragoste, acceptare – unii țin la el pe bucăți cu diverse nostalgii, Bucureștul interbelic, Bucureștiul comunisto-idilic sau micul Paris. Puțini sunt cei care țin la el așa cum este el cu bune și cu rele. Eu țin la el!
  4. nevoia de statut, stimă, de recunoaștere, respect – din păcate suntem numai în topuri negative (poluare, timp de stat în trafic, spațiu verde pe cap de locuitor ….) foarte puțini dintre locuitorii lui îl respectă, de cele mai multe ori îl ignoră, trec prin el cu indiferență.
  5. nevoile de auto-actualizare – a deveni din ce în ce mai bun – nu ne trebuie, suntem prea buni din naștere, de la Decebal încoace nu mai avem nimic de învățat, mai ales de la Europa … (Bucureștiul este atestat documentar din 1459)

Există sentimentul de a fi bucureșten? Prin ce se caracterizează el?

Există un amestec, de la fudulie la bucurie, tristețe și frustrare. Suntem Mitici și ne fudulim față de provinciali, dar suntem bucuroși că avem o părticică din Bucureștiul nostru drag care ne umple de zen, îmi plac diminețile cu ceață prin centrul vechi sau forfota de la metrou, și, din păcate de prea multe ori, triști și frustrați că edilii își bat joc de oraș, că nu putem interveni să-l apărăm.

Bîrsan Andrei, născut în București de ziua Partidului Comunist Român 8 mai 1965, orașul este casa mea în care mă regăsesc și la care țin ca la un membru al familie. Îl fotografiez de aproape 40 de ani și încă nu m-am plictisit.

Te invit și pe tine să spunem împreună povestea vizuală a orașului nostru, așa cum îl iubim, așa cum îl trăim în fiecare zi, așa cum ni se schimbă sub priviri! Sunt inițiatorul, împreună cu Mihai Petre și Daniel Mihai a Centrului de memorie vizuală a Bucureștiului www.bucurestiulmeudrag.ro

Publicații personale: “Anii ’80 – Albumul generației mele”, Editura Muzeul Municipiului București 2016 și “Frumusețea revine pe Lipscani?” – Editura Asociatiei Bucurestiul meu drag – 2017

Fotografiile mele se regăsesc în cărți și albume dedicate Bucureștiului (“Istoria fizionomiei urbane” – Adrian Majuru și Elena Olariuș, “Leipzig-Bukarest-Leipziger Strasse” – Adrian Majuru; “Bucureștiul mutilat” – Andrei Pandele …)

Autor: Alexandru Filimon