-2.2 C
București
vineri, februarie 7, 2025

[20 MAI]Ziua avea să rămână în istorie ca „Duminica Orbului”.

[20 MAI] Cetățeni ai României, foști cetățeni ai Republicii Socialiste România cu doar 6 luni înainte, se încolonează la secția de votare de la școala generală nr. 97 de pe str. Viorele, din sectorul 4 al Bucureștiului, pentru a-și exercita opțiunea electorală în primele alegeri libere de după 1938. Ziua avea să rămână în istorie ca „Duminica Orbului”. Populația, proaspăt scăpată de sub comunism, a ales foști comuniști pentru a fi demnitari ai noului stat democratic.

► BACKGROUND. Pe 20 mai 1990 s-au desfășurat alegeri legislative pentru Camera Deputaților și Senat (bicameralism reinstituit oficial de Constituția din 1991) și prezidențiale simultan. Era prima oară când cetățenii își alegeau direct președintele. Între 1974 (crearea funcției de președinte al Republicii) și 1989, președintele Republicii Socialiste România era numit și putea fi revocat doar de Marea Adunare Națională (parlamentul unicameral al României ceaușiste). Funcția a fost ocupată doar de Nicolae Ceaușescu până în 1989.

► ALEGERILE. Frontul Salvării Naționale (FSN), entitatea care umpluse vidul de putere după răsturnarea regimului Ceaușescu în decembrie 1989, promisese că va activa doar ca organ provizoriu, de tranziție al puterii și că nu se va transforma în partid politic, dar nu s-a ținut de cuvânt și a participat la alegeri reprezentat în cursa prezidențială de liderul Ion Iliescu, fost membru marcant al Partidului Comunist Român (PCR). FSN avea monopol peste radioul și televiziunea de stat (singurele instituții din audio-vizual de la acea dată) și controla majoritatea presei scrise. Contracandidații principali ai lui Iliescu reprezentau nou-reînființatele „partide istorice”, Partidul Național Țărănesc (cu particula „Creștin-Democrat” adăugată) și Partidul Național Liberal: Ion Rațiu (PNȚ-CD) și Radu Câmpeanu (PNL). Iliescu a obținut o victorie zdrobitoare așteptată: 85,07% din totalul voturilor valid exprimate, urmat la extrem de mare distanță de Câmpeanu cu 10,64% și Rațiu cu 4,29%. Prezența la vot a fost uriașă, cea mai mare din istoria post-comunistă a României: 86,19%.

► URMĂRI. Validarea lui Iliescu în funcția de președinte al României și hegemonia FSN în Parlament au marcat startul unei perioade nefaste, marcată de derapaje antidemocratice majore (ex. mineriadele) taman în perioada reconstruirii teoretice a democrației, dezastru economic (ex. eșecul conversiei fostei industrii socialiste, privatizările aiurea), incertitudine generală, practic tulburii ani ’90 și tranziția fără sfârșit. Puterea avea să se schimbe în mod real abia în 1996 odată cu alegerea în funcție de președinte a lui Emil Constantinescu, din partea Convenției Democratice din România (CDR), o alianță politică și electorală formată din partidele care se opuneau FSN.

În prezent se cere o revizuire riguroasă a Constituției în sensul delimitării clare a atribuțiunilor președintelui și primului-ministru. Formula de republică semiprezidențială, în care președintele și premierul se suprapun pe anumite spețe, a generat situații la limită, încălcări ale Constituției și a alimentat un război politic total foarte nociv pentru democrație mai ales în ultimii ani.

de Raiden

foto: arhiva Agerpres

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie