[PATINOAR] Bucureștiul n-are patinoar oficial, dar a avut, decenii la rând, unul la standarde internaționale. Parte a primului complex sportiv construit în București după al Doilea Război Mondial, patinoarul „23 August”, devenit „Mihai Flamaropol” după 1989, a fost una dintre gloriile sportului și agrementului bucureștean. Nu mai e și asta e povestea tristă:
► CONTEXT. Complexul sportiv „23 August” (azi „Lia Manoliu”) e inaugurat în 1953 între calea Vergului (ulterior bulevardul Muncii, azi bulevardul Basarabia) și cartierul Vatra Luminoasă, cu ocazia celei de-a 4-a ediții a Festivalului Internațional al Tineretului pentru Pace și Prietenie și gravitează în jurul stadionului „23 August” (în prezent înlocuit de Arena Națională), principala arenă sportivă a capitalei. Denumirea celebra sărbătoarea națională a României în perioada comunistă, marcând întoarcerea armelor în cel de-al Doilea Război Mondial, pe 23 August 1944. Complexul „23 August” includea, pe lângă stadion și alte clădiri, un turn de parașutiști și un patinoar. Turnul încă există, dar e abandonat, iar patinoarul a fost demolat pentru a fi înlocuit de unul nou, care nu e finalizat, până-n prezent.
► foto sus: 1960. Cetățenii capitalei Republicii Populare Romîne se distrează la patinoarul artificial „23 August”, deschis în decembrie 1958, cu un an întârziere față de planul inițial. Stilul arhitectural e realist-socialist, inspirat de URSS, specific anilor ’50, cu ornamente neoclasicizante, stâlpi și arcade monumentale. Arena în aer liber deservește atât sportivii, cât și publicul general, singura de acest fel a orașului până în 1966, când se inaugurează patinoarul Floreasca. Folosit în principal pentru hochei, patinoarul „23 August” găzduiește și competiții din cadrul altor sporturi: Campionatul Mondial de Lupte Greco-Romane (1967), Campionatele Europene de Box (1969) etc. În sezonul cald, funcționează ca grădină-cinema, au loc concerte și proiecții de film.
► foto jos: 1971. Patinoarul „23 August” e acum acoperit. În 1967, capitala Republicii Socialiste România e desemnată gazdă a meciurilor din grupa B a Campionatului Mondial de Hochei din 1970, ale cărui standarde cer o arenă la interior. În 1969, proiectul de acoperire a patinoarului e deja întârziat, dar lucrările se încheie în 1970, înaintea competiției. Noua formă a construcției se încadrează în stilul modernist postbelic specific anilor ’60, mai simplu, cu cărămidă aparentă pe fațade și acoperiș curbat care permite adăugarea unor suprafețe vitrate extinse, pentru iluminarea naturală a sălii. Din amenajarea anterioară supraviețuiesc arcadele de la nivelul solului și treptele care duc spre tribune. Campionatul Mondial de Hochei se desfășoară bine, iar Bucureștiul rămâne cu un patinoar acoperit la standarde excelente în epocă.
► EVOLUȚII. După 1989, pationarul e redenumit „Mihai Flamaropol” (1919-1985), jucător de fotbal și hocheist celebru. În anii ’90 și 2000, clădirea continuă să fie folosită dar, în lipsa lucrărilor de mentenanță, începe să se degradeze și e trecută din administrarea Ministerului Tineretului și Sportului în gestiunea Primăriei Municipiului București (PMB). În 2012, construcția e deja nefuncțională. PMB decide să construiască un nou patinoar și-l demolează pe cel vechi în 2016. În 2017 demarează șantierul pentru noua arenă, dar municipalitatea oprește lucrările în 2019 și reziliază contractul cu firma de construcții, din cauza întârzierilor în execuția proiectului, gata doar în proporție de 26%, în valoare de circa 22 milioane EUR. PMB se judecă cu executantul, deci nu există un nou termen de finalizare. Noul patinoar „Flamaropol” e doar la stadiul de simulare 3D.
Incompetența revoltătoare și nepăsarea administrației locale din București lasă capitala României fără patinoar. Problemele puteau fi evitate dacă se alegea pe bune constructorul, dacă se monitoriza pe bune șantierul pentru a fi detectate neregulile și întârzierile ăn timp real, per total dacă exista o abordare profesionistă a situației. Din moment ce niciun reprezentant al PMB, începând primarul general, nu pare a lucra în interesul real al cetățenilor, bifând o agendă personală, paralelă, de partid, proiectele relevante pentru oraș stagnează, întârzie nepermis de mult sau nu se realizează. Bazele sportive bucureștene sunt praf, e nevoie de investiții masive pentru revitalizarea lor și extinderea rețelei. Nu-i vorbă, nici cetățenii nu par prea supărați când trec pe bulevardul Basarabia și văd șantierul patinoarului, care stagnează și oferă un peisaj distopian, ba chiar se duc și crapă o pizza și-o bericioaică la restaurantele/cârciumile din fostele case de bilete ale stadionului „23 August”. „Mens sana in corpore sano” nu mai e un dicton valabil când avem Netflix & chill, mall-uri și all inclusive în vacanțe. Vă urez un patinoar!
Raiden
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
