Plec ieri de dimineața într-o călătorie de 1000 de km cu gândul la un proverb chinezesc care spune că la un asemenea drum important sa faci primul pas. Adaptez puțin vechea zicere și ma gandesc ca am făcut primul pas atunci cand am decis sa fac mișcarea și pornesc încrezător in reusita călătoriei.
Ma așez confortabil in scaunul din dreapta al unei mașini capabile sa ne ducă fără oprire la destinație și încep propria cursa, cu Waze, spunându-i amicului care conducea pe unde sa o ia. Omul mai are ceva încredere in oameni politici și se gandeste ca, fiind senator de București, ar trebui sa știu ce vorbesc in materie de trafic.
Nu mai sunt vremurile de acum aproape 30 de ani, cand, din Drumul Taberei pana la Facultatea de Drept, făceam 20 de minute cu troleul 90, dar de copil mi-a plăcut sa bat orașul de la un cap la altul, așa ca știu străduțe alternative pe care tanarul nostru partener Waze le învață acum.
Nu știu dacă din obișnuința sau avand in minte ceva sondaje de opinie despre încrederea in politicieni, dar amicul meu își deschide ajutorul nostru cel de toate zilele in traficul din capitala și vede roșu in fata ochilor. Rosu e de bine, ii spun, spiritual. Întorc privirea si imi dau seama ca nu suntem pe aceeași lungime de unda, așa ca ma solidarizez instant cu el și spunem cateva vorbe de bine la adresa guvernelor care au promis poduri și pasaje.
Gândindu-ma ca am făcut și eu parte dintr-un guvern, ma opresc repede și ma desolidarizez, spunand ca sunt unii care au făcut totuși ceva. Îl bușește rasul, iar pe mine plânsul.
Ca sa nu isi piardă speranța de tot, ii povestesc cum in toamna lui 2013 am reușit sa aduc la Domnești toată floarea guvernului țării de la acea vreme, după ce ditamai ministrul justiției stătuse blocat neputincios in acea intersecție. Mi-am zis atunci ca trebuie sa fac naibii ceva pentru toți cei care se simt neputincioși in fiecare zi cand sunt nevoiți sa treacă de Domnești.
Cativa responsabili de domeniu m-au apostrofat la acea vreme și mi-au zis sa imi văd de ale mele. I-am ascultat, iar in 2014 am demarat cel mai mare program de investiții in tribunale.
Pentru ca imi place sa merg cu mașina și nu sa levitez, am continuat sa încerc sa înțeleg dacă încremenirea vine din contracte prost încheiate sau din lipsa drumarilor pasionați de meseria lor.
Cred ca lipsa drumurilor adecvate din țara noastră vine din încheierea voită sau nu a unor contracte care au permis intarzieri fără ca cineva sa fi fost sancționat.
De ce la Domnești trebuie sa vina guvernul in 2013, sa organizam o licitație in 2015, sa încheiem un contract in 2017 și sa demaram efectiv lucrările in 2019 care vor fi gata in 2021, nu putem explica rațional nimănui.
Dar pana vom afla răspunsurile care oricum ne vor enerva, am și eu o întrebare adresată drumarilor:
Măi fraților, pana e gata podul, pasajul ce o fi el, puteți sa puneți și voi 200 m de asfalt pe drumul desenat de mine mai jos, in așa fel incat cei care vin dinspre autostrada și vor sa intre in Domnești sa nu mai stea la coada cu cei care vor sa meargă la Jilava?!
PS 1 – Jos pălăria pentru Waze!
PS2- Daca nu ați înțeles titlul este pentru ca vorbim limbi străine despe ceva simplu și clar pentru 1,5 miliarde de oameni!
de Robert Marius Cazanciuc
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
