V-aduceți aminte – n-a trecut așa demult de-atunci – de scandalul patiseriei bucureștene.
Un nefericit atac la merdeneaua tradițională – care-o fi și aia? – a adus celebritate suplimentară, de pildă, inimoasei unități din Amzei.
Însă eu am ascultat și gura păcătosului – mereu are dreptatea ei. M-am gîndit la calitatea produselor noastre; și știți că de-a lungul vremii am avut multe de zis despre precaritatea ei.
Mi-a rămas în cap vorba aruncată atunci despre „spărtura de brînză”, cu care – din păcate – trebuie să fiu de acord.
Înțeleg chinul prin care trec patiseriile: s-au scumpit toate și întrucît prețul produselor nu poate urca mai mult decît o să-l suporte clientul, sînt nevoite să caute alternative mai ieftine la ingredientele cumsecade.
Înțeleg și mai bine că în comerț brînza e orice altceva decît brînză; nu se mai poate cumpăra de altundeva decît de la vreun mic producător de încredere.
Înțeleg tot: dar umplutura pe care-o mîncăm azi e o pastă scîrboasă, un mleci lipsit de orice gust.
de The Hungry Mole
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
