Rîdem – rîdem mult – de avîntul unor primari precum Robert Negoiță, care plantează păduri întregi prin centru. Unele nu-și au rostul; însă nu putem să ne facem că nu vedem cum bulevardul Unirii e mai prielnic, mai răcoros. Sau, traversînd Titanul, cum Sălăjanul s-a transformat dintr-un tăpșan arid într-un uimitor canion verde.
Ideea e simplă: unde s-a vrut, s-a făcut – s-a reușit. Chiar și o parte din aliniamentele plantate de Primăria Capitalei, cu ceva ani în urmă, arată acum plăcut. Începe să fie umbră pe Buzești-Berzei; pe Calea Victoriei la fel; și exemple mai sînt!
În tot acest timp, însă, avem locuri unde ne chinuim de ani în șir să punem copaci. Nu se prind; se usucă; dispar; peste cîțiva ani reluăm procesul, cu același rezultat.
Iată bulevardul Tudor Vladimirescu, dintre Chirigiu și 13 Septembrie. Au fost trei campanii succesive de plantare într-un singur deceniu. Și ce s-a ales din ele!
Pe Națiunile Unite, pe lîngă Parcul Izvor, duzii plantați în 2020 – care, culmea, chiar păreau că se prind și ne-am fi așteptat ca acum să dea și umbră! – au fost înlocuiți anul trecut cu niște puieți debili de alt soi.
Între exemple grăitoare de „așa da” și „așa nu” realitatea bucureșteană e că străzile noastre obișnuite – cele pe care mergem, pe care locuim – sînt tot mai chele, mai pustiite.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
