La marginea Bucureștiului se scrie o poveste despre bunătate, solidaritate, educație și speranță. Iar autorul ei e un om care de peste 10 ani face magie cu viețile unor copii. Pentru noi e Valeriu Nicolae, pentru ei e tata Valeriu, profesorul, omul în jurul căruia destinele micuților prind aripi.

Pe Valeriu l-am cunoscut într-o duminică dimineață înconjurat de o puzderie de copii. E o veselie aproape contagioasă, o lume creată pentru ca cei mici să devină mari și să nu renunțe la educație. Nimic din această mare veselie nu trădează poveștile din spatele fiecărui chip: ei sunt copiii ghetoului Ferentari. Odată ce ajungi printre ei, uiți câți ani ai, te umpli de energie, devii copil și râdeți împreună.

Aici e locul faptelor bune. E ”Casa Bună”, după cum a numit-o Valeriu. E locul unde copiii vin să își facă temele alături de zecile de voluntari pe care acesta i-a adunat treptat în jurul său.

Valeriu Nicolae a lucrat pentru Națiunile Unite și Comisia Europeană. A trăit în SUA, Marea Britanie, Canada, Franța, Belgia și Malta. A început să lucreze cu copiii încă din anii 90, în orfelinate. A fost manager, a condus o firmă, a terminat Facultate de Mecanică și a fost programator în SUA.

Primăria Sectorului 5 i-a dat afară din școală

Până în septembrie 2019 Valeriu și voluntarii dădeau meditații într-o școală din cartier, dar Primăria Sectorului 5 i-a dat afară, iar proiectul  care ajuta sute de copii să nu renunțe la școală a fost oprit. Însă Valeriu nu s-a dat bătut. A cumpărat din banii săi o casă unde a reușit să-și continue acitvitatea. Așa a luat naștere Casa Bună.

Restul materialului aici.