… urît mi-e cînd văd steagurile astea puse de noi: triste, pleoștite, ca niște izmene uitate-n cui.

E o mică șmecherie la mijloc să le fabrici, să le alegi și să le montezi în așa fel încît să stea frumos chiar și cînd nu bate vîntul, umflîndu-le.

Ca să nu pomenesc și de faptul că un drapel nu se lasă pînă culorile i se șterg și se acoperă de murdărie.

… culorile trebuie mereu să fie vii, pline, saturate.

Albastrul de trening chinezesc, galbenul de muștar de mici și roșul de gard de bloc ruginit nu sînt culorile noastre.

Ar fi frumos să ne pese de simboluri, fiindcă nu-s de luat în rîs.

de The Hungry Mole