[NEPĂSARE] Hala de la Piața 1 Mai, o construcție comercială veche cochetă, dar nebăgată în seamă.

În primele decenii ale secolului 20, în perimetrul format de șoseaua Filantropiei (alternativ, b-dul Col. Mihai Ghica în epocă), str. Nicolae Ionescu, str. arh. Ion Mincu și str. Clucerului s-a ridicat o hală de piață pentru a deservi populația din zona de joasă densitate situată la nord-vest de Piața Victoriei.

Era un cartier populat de case mici și vile, de aceea hala nu este una de mari dimensiuni. A supraviețuit celui de-al Doilea Război mondial, cutremurelor din 1940 și 1977, precum și demolărilor furibunde ceaușiste din anii ’70. Are două brațe perpendiculare a căror intersecție e marcată de un turn/foișor. În interior e un perimetru pentru tarabele din piață.

► 1977 (foto: Șerban Lăcrițeanu) – pe colț de află o pescărie, iar pe latura dinspre str. arh. Mincu se vede firma veche din anii ’50 – „Piața 1 Mai”. B-dul Col. Ghica fusese redenumit 1 Mai în 1948 de către comuniști. Zona este în plină sistematizare, casele de la stradă sunt înlocuite cu blocuri masive.

► 1971 (foto: Gjon Mili) – singura poză de epocă cu interiorul pieței. Tarabe și-o vedere inedită asupra turnulețului. Zona nu intrase încă în transformările ceaușiste și își menținea aerul patriarhal de început de secol 20
.
► 1979 (foto: Dan Vartanian) – sistematizarea ceaușistă era în stadiu avansat, iar segmentul de început din str. Nicolae Ionescu (între b-dul 1 Mai și str. Clucerului) fusese dezafectat pentru a se ridica blocul masiv din spatele halei. Aceasta se menținea, cu tot cu sigla veche, dar într-un nou context.

► Prezent – în dulcele stil contemporan, vechiul acoperiș de tablă verzuie, de efect, a fost înlocuit cu țiglă de tablă roșiatică ieftină, iar parterul este un mozaic, o salată, o shaorma, un amestec haotic de firme și magazinașe placate cu termopane care nu mai lasă loc de coerență a spațiului. Dacă adăugăm tarabele și panourile publicitare de pe trotuar, luxul e complet. Doar ferestrele cu obloane verzi de la etajul turnulețului amintesc de decența de altădată.

B-dul 1 Mai a fost redenumit Ion Mihalache în anii ’90, str. Compozitorilor din Drumul Taberei luând inutil denumirea de 1 Mai, din cauza percepției greșite că 1 Mai ar fi o sărbătoare de factură comunistă. Încurcături stradale bucureștene generate de ignoranță.

Nu există ilustrate de epocă hala de la Piața 1 Mai, așa cum avem, de exemplu, cu alte hale istorice: Unirii (dispărută), Matache (dispărută) sau Traian (încă există). De aceea, percepția ei la nivel de populație a Capitalei este scăzută. Hala e cunoscută mai mult doar de localnicii zonei, care nu o privesc ca pe un monument al comerțului de altădată. Nici articole care să-i detalieze istoria nu se găsesc pe net sau în cărți/presă.

Este păcat că modernizarea halei de la Piața 1 Mai nu a menținut liniile simple originale ale clădirii. Ar fi putut fi valorificată și ca monument de arhitectură, un supraviețuitor important al demolărilor masive din anii ’70. Comuniștii n-au dărâmat-o, dar generația actuală și-a bătut joc de ea.

Bun așa, că oricum blocurile ceaușiste au căpătat culori fistichii și termopane fără număr după anveloparea termică.

de Raiden