[NEPĂSARE] Hala de la Piața 1 Mai, o construcție comercială veche cochetă, dar nebăgată în seamă.
În primele decenii ale secolului 20, în perimetrul format de șoseaua Filantropiei (alternativ, b-dul Col. Mihai Ghica în epocă), str. Nicolae Ionescu, str. arh. Ion Mincu și str. Clucerului s-a ridicat o hală de piață pentru a deservi populația din zona de joasă densitate situată la nord-vest de Piața Victoriei.
Era un cartier populat de case mici și vile, de aceea hala nu este una de mari dimensiuni. A supraviețuit celui de-al Doilea Război mondial, cutremurelor din 1940 și 1977, precum și demolărilor furibunde ceaușiste din anii ’70. Are două brațe perpendiculare a căror intersecție e marcată de un turn/foișor. În interior e un perimetru pentru tarabele din piață.
► 1977 (foto: Șerban Lăcrițeanu) – pe colț de află o pescărie, iar pe latura dinspre str. arh. Mincu se vede firma veche din anii ’50 – „Piața 1 Mai”. B-dul Col. Ghica fusese redenumit 1 Mai în 1948 de către comuniști. Zona este în plină sistematizare, casele de la stradă sunt înlocuite cu blocuri masive.
► 1971 (foto: Gjon Mili) – singura poză de epocă cu interiorul pieței. Tarabe și-o vedere inedită asupra turnulețului. Zona nu intrase încă în transformările ceaușiste și își menținea aerul patriarhal de început de secol 20
.
► 1979 (foto: Dan Vartanian) – sistematizarea ceaușistă era în stadiu avansat, iar segmentul de început din str. Nicolae Ionescu (între b-dul 1 Mai și str. Clucerului) fusese dezafectat pentru a se ridica blocul masiv din spatele halei. Aceasta se menținea, cu tot cu sigla veche, dar într-un nou context.
► Prezent – în dulcele stil contemporan, vechiul acoperiș de tablă verzuie, de efect, a fost înlocuit cu țiglă de tablă roșiatică ieftină, iar parterul este un mozaic, o salată, o shaorma, un amestec haotic de firme și magazinașe placate cu termopane care nu mai lasă loc de coerență a spațiului. Dacă adăugăm tarabele și panourile publicitare de pe trotuar, luxul e complet. Doar ferestrele cu obloane verzi de la etajul turnulețului amintesc de decența de altădată.
B-dul 1 Mai a fost redenumit Ion Mihalache în anii ’90, str. Compozitorilor din Drumul Taberei luând inutil denumirea de 1 Mai, din cauza percepției greșite că 1 Mai ar fi o sărbătoare de factură comunistă. Încurcături stradale bucureștene generate de ignoranță.
Nu există ilustrate de epocă hala de la Piața 1 Mai, așa cum avem, de exemplu, cu alte hale istorice: Unirii (dispărută), Matache (dispărută) sau Traian (încă există). De aceea, percepția ei la nivel de populație a Capitalei este scăzută. Hala e cunoscută mai mult doar de localnicii zonei, care nu o privesc ca pe un monument al comerțului de altădată. Nici articole care să-i detalieze istoria nu se găsesc pe net sau în cărți/presă.
Este păcat că modernizarea halei de la Piața 1 Mai nu a menținut liniile simple originale ale clădirii. Ar fi putut fi valorificată și ca monument de arhitectură, un supraviețuitor important al demolărilor masive din anii ’70. Comuniștii n-au dărâmat-o, dar generația actuală și-a bătut joc de ea.
Bun așa, că oricum blocurile ceaușiste au căpătat culori fistichii și termopane fără număr după anveloparea termică.
de Raiden
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
