Am un vecin atipic. Cel putin o data pe an isi reface terasa. Cu multa sarguinta distruge ce a construit cu migala anterior.

Fiecare lucrare noua este insotita de o culoare stridenta: albastru pur, alb infinit, portocaliu intens.

Pentru un om obisnuit care traieste din traditie si alegeri ferme, astfel de indivizi sunt exemplul care ne subrezeste fundatia stabilitatii. Pe ei as vrea sa i cunosc si sa le inteleg mecanismul luarii deciziilor.

de Claudiu Lucaci