scris de Ando
Zilele trecute, aflându-mă pe strada Traian, la doi paşi de intersecţia cu Calea Călăraşilor, mi-a atras atenţia panoul ăsta cu „Restaurantul Odobeşti”, aşa că m-am oprit şi am făcut câteva fotografii.
Dacă vă mai amintiţi, când am încercat să creionăm perioada incipientă a mandatarilor, automat, am pomenit şi de „vechiul” Odobeşti, dar ne face mare plăcere să readucem la vedere mai multe fragmente găsite prin tipăriturile vremii:
Decupajele din presă, singure, n-au farmec aşa că, pentru a înţelege pe deplin atmosfera locului, trebuie musai parcursă această nostalgică descriere făcută de un fost locuitor al zonei: Alexandru Dinu, ale cărui materiale am avut şansa să le primim şi să le găzduim pe blog, mai demult.
„Restaurantul Odobeşti(în acelaşi echilibru spiritual se aflau, doar câteva intersecţii mai încolo, biserica Popa Chiţu şi cârciuma Muscelu, care mai recent a fost rebotezată Nicoreşti). Demolată cu ocazia modernizării Căii Moşilor, cârciuma Odobeşti poate fi văzută în imaginile de arhiva ale filmului «BD intră în acţiune». Cu regim de zahana, Odobeştiul avea o grădina de vară micuţă, cu pietriş pe jos, acoperită în întregime de coroanele bogate a câtorva pomi mari, şi izolată de stradă de iederă groasă ce crescuse pe gard înalt. În fundul grădinii exista o scenă micuţă unde se produceau tot felul de formaţii muzicale dăruind auditoriul cu şlagărele timpului în prelucrări proprii, cu mai multă sau mai puţină inspiraţie – îmi amintesc de un oarecum sud-american «ai, ai, ai, ai sucu-sucu»– greu de spus care era de fapt textul original. Importanţa existenţei acestei cârciumi era covârşitoare. Personalul ne lasa să adunăm capacele de bere de prin frapiere şi de printre mese, care apoi erau aşezate în şiruri lungi pe linia de tramvai. Trecerea vagoanelor producea mici discuri perfect netede, cu care jucăm «tigăiţe» – drum lung până la jocurile pe computer, dar, sunt absulut sigur, cu mult mai frumos, adunând laolaltă 5-6 sau chiar mai mulţi puştani într-o interacţiune socială directă şi febrilă”.
Să revenim, însă, la noul local de pe Traian. Cum stăteam eu şi mă gândeam ce legătură poate fi cu vechiul Odobeşti, iese un tânăr care, politicos, mă întreabă de ce am făcut fotografii. Îi explic ce şi cum şi se luminează la faţă. „Păi – zice – vechiul local de pe Moşilor a fost înfiinţat, cam prin 1911, de bunicul meu” şi mi-l indică în poza de grup de pe panou. „După aceea, a venit naţionalizarea, a urmat refacerea localului… şi apoi, odată cu sistematizarea arterei, a fost demolat”.
O evocare a atmosferei vechiului local de pe Moșilor – ridicat și ținut de celebrul Gherghiceanu -, puteți citi mai jos.
„Vinul băut acolo, era luat din apropiere, tot de pe Calea Moşilor, de la cârciuma lui Gherghiceanu, care îl aducea din viile proprii. Cum îl făcea aşa de bun şi curat, nu s-a aflat până acum, în mileniul trei. Despre acest Gherghiceanu s-a scris că era un om sever, fără înţelegere pentru băutorii care întreceau măsura. Nu admitea în localul lui chefurile lungi, gălăgioase, nu servea clienţii gata afumaţi şi închidea taman de sărbători. Un personaj, dintr-o carte*, spunea că «La Gherghiceanu nu e crâşmă, e farmacie, să vezi curăţenie! Vinuri ca la el nici la Paris nu găseşti, un om de mare cinste dar şi cu un mare cusur. La ora nouă seara închide, între unu şi patru închide, duminica închide. De Paşte închide, de Crăciun închide… fir-ar mă-sa a dracu’. Când ţi-e lumea mai dragă, el închide». Peste ani, cârciuma lui Gherghiceanu a devenit Restaurantul Odobeşti”
După revoluţie, tot pe Moşilor (şi asta îmi aduc şi eu aminte) s-a deschis un alt Odobeşti, la parterul unui bloc nou aflat, imediat, dar pe stânga, faţă de colţul cu strada Oltarului, unde era vechiul restaurant. Tânărul mi-a spus că în acea perioadă, lângă intrarea în local, era chiar montată şi o placă cu istoricul restaurantului.
In scurt timp, noul local a fost luat în seamă şi de „inspectorul L” de la ziarul Libertatea, cel care întocmea topul săptămânal al localurilor bucureştene.
Timpul a trecut, Odobeşti-ul de pe Moşilor a „murit” din nou şi în locul său e acum… un Mega Image.
Rămâne de văzut cât va dăinui şi noul Odobeşti de pe strada Traian pentru că în acea clădire s-au perindat, într-un timp relativ scurt, tot felul de afaceri.
Ar putea prinde cheag pentru că vadul nu e rău, iar vechile cârciumi de pe lângă hala Traian au dispărut: Cozia, care „ţinea” cu grădina sa ambele colţuri ale intersecţiei, e acum o ruină, iar bufetul Zorile Roşii, aflat chiar în spatele halei, pe strada Prof. dr. Mihail Georgescu – pozat de cei de la Studiourile Buftea -, a devenit după revoluţie o brutărie, acum închisă şi asta.
* Isac Ludo, Paravanul de aur, vol. 1: Domnul General guvernează – n. n.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
