Puțini dintre noi mai știu ceva din Bucureștiul de acum jumătate de secol: vesel, năpădit de lumini, colorat de neoane vesele și de firme generoase – urma să dispară complet odată cu venirea lipsurilor uriașe din anii în care comunismul a turbat.

În anii de dinainte de Revoluție Bucureștiul era înmormîntat în beznă.

Slavă Cerului, vremurile alea s-au dus. Încet-încet, orașul a revenit la viață: neoane, lumini de Crăciun, reclame și fireasca punere în valoare a clădirilor publice.

Îmi aduc aminte și azi de senzația minunată de a vedea clădirea Casei de Economii și Consemnațiuni luminată-n anii ’90 discret, reușit și elegant!

… dar și de ridicolul carusel multicolor care-ți rănea privirea noaptea, cînd treceai prin fața palatului cumpărat de Gigi Becali în Aviatorilor.

M-a mîhnit, deunăzi, felu-n care cineva a socotit reușit și potrivit să inunde Casa de Economii și Consemnațiuni cu lumini de toate felurile: verzi, galbene, albastre, roșii. Iar efectul eclerajului asupra cupolei vitrate este cumplit – din stradă, te duce cu gîndul la un incendiu ce macină clădirea pe dinăuntru.

 

de The Hungry Mole