N-au fost alegeri ușoare, toată lumea s-a luptat. Și lupta asta, nene, cere multe, multe resurse.
Mai multe, parcă, decît oricînd. Am văzut: primăriile bucureștene au aruncat pe stradă tot ce-au avut și – mai ales – ce n-au avut, ca să ne încînte.
Zeci de stropitoare care se plimbau cît e ziulica de lungă prin oraș; mii de lucrători care măturau și spălau trotuare, dregeau garduri; inaugurări de parcuri, locuri de joacă, giratorii…
După ani de zile în care ni s-a tot spus că „nu-s bani”… că „nu e-n puterea noastră”… brusc, fiecare primărie a descoperit că poate face minuni peste noapte.
Ce obscenitate!
Dar, așa cum știm bine, toate astea se plătesc; nimica nu se face pe gratis!
Și toate astea au costat bani… bani frumoși! Bani promiși, încă neplătiți.
Ghici cine o să deconteze: dacă nu direct, atunci prin chinul de a trăi într-un oraș mizer, căruia i s-au secătuit resursele?
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
