[REVOLUȚIE 30] Pe 22 decembrie 2019, ora 12:09 PM, la fix 30 de ani de la fuga soților Ceaușescu de pe terasa Comitetului Central cu elicopterul, moment care a marcat prăbușirea regimului comunist, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și-a deschis porțile mai mult ca oricând și a permis vizitarea balconului lui Ceaușescu și celulelor din fostul Arest al MAI din anii ’50.

BACKGROUND. Sediul actual al MAI e construit începând cu a doua jumătate a anilor ’30 ca instituție de forță a dictataturii regale a lui Carol al II-lea. Al Doilea Război Mondial prinde clădirea în șantier, e avariată la bombardamentele din 1944. Lucrările sunt finalizate abia după 1950, iar până în 1958 acolo funcționează Ministerul de Interne al Republicii Populare Romîne. În 1958 edificiul e transformat în Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn (CC al PMR), Partidul Comunist Român (PCR) după 1965. Fostul CC devine sediul Senatului României după restabilirea bicameralismului parlamentar prin Constituția din 1991. Senatul se mută la Casa Poporului în 2004, iar fostul CC redevine MAI.

BALCONUL. Asociat „Cabinetului 1” (biroul lui Ceaușescu), e locul care a consacrat mărirea și decăderea liderului comunist, de la discursul anti-invadarea Cehoslovaciei de țările semnatare ale Tratatului de la Varșovia în 1968  până la ultimul să discurs, pe 21 decembrie 1989, hulit de mulțime . Balconul e mai mic în realitate decât se vede în filmări

CELULELE. Din curtea interioară bordată de ziduri ciuruite de gloanțele din ’89, se ajunge într-un hol claustrofobic de la subsol, fostul Arest al MAI din cadrul Direcției Cercetări Penale între 1950-1958. În anii apogeului stalinismului, în celulele minuscule erau închiși deținuți politici, în condiții crunte. Erau bătuți, torturați și/sau uciși. Exista și un Izolator (carceră) în care se putea sta doar în picioare, în nișa îngustă formată de perete și ușă. Celulele sunt azi spații de stocare (MAI s-a mutat din clădire în anii ’50 iar CC-ul nu se ocupa cu anchete penale).

CONCLUZII. E excelent că MAI a permis cetățenilor de rând, care-l finanțează, să viziteze o instituție de forță altcumva inaccesibilă. Totuși, cuplarea epocii 1989 (balconul) cu celulele (anii ’50) a generat confuzie în rândul vizitatorilor, în lipsa personalului instruit să explice. Rămân două întrebări:

1. De ce nu s-a vizitat terasa de unde au fugit Ceaușeștii cu elicopterul? Era extrem de relevant.

2. Există un nivel inferior de celule, pe lângă cel vizitat? Foști deținuți politici spun că unii erau „cazați” „la garsonieră” (celulele superioare), alții „la submarin” (celulele inferioare).

MAI ar trebui mutat din clădire pentru a o transforma în memorial/muzeu/hub cultural/civic. Balconul lui Ceaușescu ar aduce bani-morman de la turiști. Faptul că instituțiile de forță și-au menținut sediile/patrimoniul după 1989 arată persistarea unui tip de mentalitate străin de transparență/democrație. În Germania, de exemplu, fostele sedii STASI și ale Partidului Comunist German sunt vizitabile tot timpul și constituie elemente de menținere vie a memoriei unui regim totalitar care nu trebuie să se repete.

de Raiden