Pentru o activitate în care fiecare cetățean a ajuns să fie implicat, returnării sticlelor goale îi lipsește taman dimensiunea de serviciu public.
Pe scurt, fiecare-i pentru el – cum poate. Aproape toate supermagazinele au instalat stații de primire a ambalajelor… și atît. Fiecare, după posibilități, dar îndeobște în așa fel încît să-i fie bine; amplasate în așa fel încît personalul să le poată deservi cu oarecare ușurință.
Că nu toate merg la fel de bine, o vedem. Aparatele de la „Kaufland” citesc mai iute codurile de bare decît cele de la „Carreforur”, chiar și acolo unde producătorul băuturii a fost realmente nesimțit și a tipărit un cod puchinos pe etichetă. La „Mega Image” merg bine… atunci cînd merg: știu cîteva aparate care stau defecte zile-n șir – și de ce s-ar chinui să le repare… ca să aibă după aia ce saci cu gunoaie să țină-n magazie?
Și apropo de gunoaie: ambalajele astea turtite care se strîng din aparatele de reciclare asta și sînt, gunoaie; nu de puține ori scoase de oamenii amărîți din tomberoane. Cu toate astea, iată că plimbarea sacilor cu gunoaiele de reciclat se face chiar prin magazin, printre mărfuri și cumpărători.
Să zicem, totuși, că astea-s lucruri care, încet, s-o așeza.
Dar să nu uităm: sistemul ăsta de garanție-returnare nu are nimic accesibil.
Sînt zone întregi din oraș unde nu se poate returna nimic; marile piețe, centrele comerciale fără supermarketuri, magazinașele particulare nu au nici un loc unde să-ți lepezi ambalajele.
Sînt prea mulți oameni care nu-și permit să ducă ambalajele cu mașina la reciclat și care-s siliți să se chinuie căutînd un aparat funcțional pe la hipermarketuri, să piardă timp așteptînd la cozi.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
