27.1 C
București
joi, iulie 18, 2024

Oare pe unde este caruciorul meu?

Lumea reala prin care politicienii si conducatorii nu mai au chef si timp sa traiasca este fascinanta.

Dura, confuza si absurda. Exact ca intr-o societate bezmetica, lasata in voia ei, dar controlata in punctele sale sensibile.

Dintotdeauna am mers printre oameni si locuri obisnuite. La piata, in magazinul de la coltul strazii, in supermarket sau mall.

Nu este neaparat o placere, deseori apare ca o nevoie pe care o rezolv cu un dram de curiozitate: oare cum mai arata oamenii adevarati, nu cei din stiri, statistici si povesti fantastice?

Cateva observatii frapante mi-au adancit misterul isteriei la cumparaturi.

In cele mai nepotrivite zile si ore seniorii se intrec in impins si dat din coate. In loc sa vina cand cei mai multi sunt la munca, pensionarii prefera imbulzeala, vaicareala si chinul.

Un vanzator imi spunea ca marea suferinta a varstnicilor a fost programul de cumparaturi din lunile de stare de urgenta.

Erau nefericiti ca primesc acces special in timpul pranzului. Ei vroiau sa vina atunci cand aglomeratia era garantata.

De cate ori ati ramas fara carucior la supermarket? Mie mi se intampla frecvent.

Ultima oara l-am pierdut de 5 ori. De fapt, mi-a fost luat de alti cumparatori. Acum, explicati-mi cum e posibil ca oamenii de toate varstele sa plece relaxati cu un carucior plin de produse care nu le apartin? Cand ajung la casa de marcat ce vor face cu ele? Cum poti sa mergi linistit prin tot magazinul si sa nu-ti pui intrebarea ce cauta in carucior baxuri de apa sau hartie igienica cand tu n-ai nevoie de ele?

Rareori imi recuperez caruciorul cu „rapitorul” langa el. Niciunul nu recunoaste din prima ca si-a insurubat degetele in bunurile altuia.

Dupa insistentele mele face o inspectie a produselor si incearca o justificare: acesta este laptele meu! Desigur, ii raspund, tocmai l-ati pus acolo, dar ce altceva mai aveti in carucior? Consternat, omul se rusineaza si ma intreaba cu ochii pierduti: oare pe unde este caruciorul meu?

Exact asta ma intrebam si eu – oare de ce nu-l tii langa tine daca nu poti tine minte?

Despre cei care se imping in tine si te dau la o parte ca sa si ia un produs de pe raft nu va mai povestesc. E deja un gest normal sa te dai la o parte cand altul nu are rabdare sa stea la rand.

Probabil ca va veni si ziua cand companiile de profil vor introduce reguli de comportament in magazin, simboluri sau beep-uri de identificare a propriului carucior.

Sau nu! Pentru ca in Romania n-ai ce sa educi. Vor considera ca le este utila o societate abulica marcata de un egoism extrem. Fiindca aceste incidente nu sunt exceptii. Se intampla mereu si in tot felul de moduri.

Iar toate ne arata fenomenul in care consumerismul de tip romanesc este mai curand o dependenta de contact social decat obisnuinta de a achizitiona bunuri de consum rapid.

Si asa inteleg de ce conducatorii se ascund sau evita confruntarea nefiltrata si directa cu masele. Cum sa faca fata unui potop de frustrari umane eliberate in cele mai conventionale locuri publice?

Claudiu Lucaci

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie