scris de Ando
În general, privesc (şi voi privi) cu destulă indulgenţă intervenţiile la casele mai vechi, dar fără valoare istorică sau arhitectonică. Mă gândesc, tot timpul, că cineva le ia în seamă şi bagă bani, alţii capătând astfel de lucru şi că, oricum, oraşul nu poate rămâne la infinit sluţit de aceste clădiri „căzute” din varii motive. Dar aici, pe Maşina de Pâine, unde lucrarea se apropie de final, trebuie să recunosc că nu-mi place ce a ieşit…
… comparativ cu clădirea iniţială:
Nu intru în detalii, însă – în mod special – am postat afişul de şantier.
Avem deci: „…consolidare, extindere, recompartimentări interioare, modificări faţade şi transformare mansardă în etaj mansardat…”.
Practic, ajungem la o altă clădire! Şi atunci, ridic o întrebare care mă frământă, în calitate de nespecialist: într-o astfel de situaţie, nu e mai avantajos să demolezi vechea clădire şi să ridici una nouă, aşa cum ţi-o doreşti (respectând, bineînţeles, condiţiile şi restricţiile impuse zonei, dacă acestea există)? De ce trebuie să te cramponezi de rămăşiţele vechii clădiri, ca să rezulte, apoi, un hibrid inestetic? Există vreo reglementare care impune acest lucru? Repet: e vorba de clădiri obişnuite, fără valoare istorică sau arhitectonică, ajunse în stadiu de paragină.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
