[ȘAH] O curte de pe strada Chiristigiilor ascunde unul dintre cele mai interesante pavaje din București. Un cadru realizat în 1964, la prospecțiunile pentru filmul de debut al regizorului Lucian Pintilie, „Duminică la ora șase”, m-a dus în Obor, să-l refac în prezent, să observ diferențele și să ți le arăt.
VILA (sus). Imobilul rezidențial face parte din prima etapă de modernizare a zonei adiacente Halei Obor. E construit în anii ’30 pe locul unor case de secol 19, aliniate la strada Chiristigiilor. Vila modernistă cu influențe maure, dar și neoromânești, populare în epocă, e retrasă de la stradă, ceea ce generează curtea din față. Supraetajată după 2000 în dreapta-sus, azi e anvelopată termic grosier și orice atmosferă interbelică a dispărut, de la obloanele de lemn de la ferestre la tencuiala grunjoasă specifică stilului arhitectural. Mulțumește-te cu polistiren spoit și rame PVC la termopane, sarakule.
Gardul original, de bun-simț, includea piloni de piatră și feronerie eclectică. În ’64, era se mai vedea un stencil electoral vintage: „Votați candidații FDP”. Era din timpul primelor alegeri republicane din România, din 1948.
Odată cu anveloparea termică a casei, gardul vechi e înlocuit de unul uriaș, agresiv, meltenesc, cu feronierie în stil neoclasic francez, ce pare adus de la vreo casă de la 1890 și ajustat ici-colo. Stilul ăsta era total desuet în anii ’30 și oricum în disonanță cu modernismul vilei. Nu lipsește placajul de policarbonat (plexiglas), nu cumva să vezi dincolo de gard, +1 la meltenism, lux și stil.
CURTEA (jos). Pavată original și spectaculos în stilul unei imense table de șah. Fiecare pătrat are un număr atribuit, efectul vizual: de impact, așa cum vezi în cadrul din ’64. Din păcate, mai ales după 2000, pavajul nu mai e deloc îngrijit, zonele căpate/avariate din anii ’60 până atunci sunt peticite la modul amator cu ciment. Modelul de șah inițial mai e vizibil acum parțial doar în dreapta curții. Am luat referință pătratul nr. 26, raportat la intrare, pentru comparație.
Intrarea în vilă se face pe trepte monumentale și pe sub o arcadă cu acces la pridvor. Ușa originală e înlocuită azi de una fără nicio legătură, iar ferestrele generoase ale pridvorului, care iluminau parterul casei, sunt mutilate/micșorate (stânga) sau acoperite (dreapta). Ce atâta lumină naturală? Spoiala de pe trepte și arcade nu ajută la aspectul total, dar se mențin încă, degradate, grilajele ferestrelor de la demisol. Deși „upgradat”, totul arată mizerabil, ieftin.
Vila pare a fi un sediu de firmă. Tranziția de la rezidențial la business s-a făcut cu ignorarea și batjocorirea proiectului din anii ’30 al imobilului, neexistând nicio intenție de a păstra măcar un pic din aspectul vechi. Ce nevoie mai e de o curte ca o tablă de șah când tre’ să bagi mașini acolo?
Pentru a accentua peisajul kitschos-deprimant, pe locul caselor din stânga vilei se ridică un ditamai blocul, numai bun să umbrească această curte altădată remarcabilă. Planeta Obor și microuniversurile ei nu încetează să uimească. Șah mat!
foto 1964: Cineclic
foto prezent: instagram.com/raidenbucharest
Raiden
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
