Au început să vină, în garaje, primele autobuze marca Otokar. Sînt turcești – știm.

Nu știm cum o să fie. Nu știm cum o să fie la anul, peste trei, peste cinci, peste zece ani – or ține zece ani?

Nu știm!

Și, din ce nu știm mai tare, ne dăm cu părerea mai tare.

Mă feresc de păcatul ăsta. Așa cum am zis, să le vedem.

Să vedem, noi – călătorii – cum sînt. Să vedem ce zic șoferii care o să tragă de ele.

… ce mi se pare simpatic – și atît, atît de tipic – e cum cei ce zbiară mai tare că nu sînt bune sînt taman ăia care nu s-au mai suit într-un autobuz de ani și ani de zile.