Ninge ca-n povești într-un București plin de speranță. O speranță emancipată pe buzele tuturor bucureștenilor, importați mai de curând sau mai de câteva generații, care își face simțită prezența prin tramvai, metrou, autobuz, pe oriunde niște bucureșteni inimoși își aduc contribuția belferă, eminamente vocală, la viitorul apropiat al capitalei care nu se mai produce pentru că la noi și fulgii se cern strâmb, anarhic cu hastaguri necorelate cu realitatea.

Ninge ca-n povești și circulă o speranță ce deabia a dat buzna peste noi din Cutia Pandorei. Măcar de ne-am îngriji prompt de ea și nu am arunca-o vulgului ce nu se mai lasă înduplecat nici de fulgii ce curg fără un selfie sau un hastag care să corespundă unei nevoi stringente de natură economică-politică-juridică.

Circulă o speranță în București ca un virus deosebit de activ și virulent

Moș Crăciun se vede forțat să îndeplinească misiuni politico-financiare și în loc să bucure inimi, adună sharuri adeseori încărcate de resentimente online și nu doar, ce reușesc să zbârnăie rațiunea urbană și speranța inerentă a populației.

Ninge frumos, cu binețe divină chiar și noi nu izbutim să ne amintim de cojile de protocale pe sobă, de colindele prin vecini cu obrajii rumeni, de micile ciubucuri pe care le aveam în preajma sărbătorilor de iarnă.

Nici măcar nu pot fi identificat drept un epigon al lui Goga, căci nu mai este nimeni să știe acest lucru. Toți caută fulgi zbârliți pe care să-i vâre în hastagul colectiv ce ne promite binele comun, doar că mirosul cojilor de portocală pe sobă este peren- un tablou al chipului mamei și al nostru. Nu se înghesuie el așa de strâmt în binele comun făcut pe repede înainte cu pedala resentimentului adânc.

Ninge frumos! Ar fi bine să ningă și în noi. Poate ne trezim mirosul de iarnă și de speranță!

Un mic pamflet urban semnat de Filimon Dumitru Alexandru. 

Sursăfoto: imidoresc.ro